My brain is in the shape of a heart

Pasesc pe un leagan din acelea care iti cer sa-ti pastrezi echilibrul. Ca pe barna. La final, fac o desprindere (asa se numeste zborul acela scurt?, am inceput sa uit :(() si aterizez pe varful degetelor de la picioare. Undeva, pe umar, imi creste o nota de 10. Stiu, nota asta nu mai exista in stare pura. Eu totusi am primit-o.

Eu stau la un capat al leaganului meu. La celalalt capat se odihneste lumea intreaga. Am eu grija de ea, are voie sa se relaxeze, pentru ca eu pot s-o tin in brate. Cand nu o sa mai pot, o s-o scap asumat si tandru, pe o saltea de caprifoi (Capri, Capri, si de tine am uitat, lasa ca ne vedem noi intr-o vacanta viitoare!). Si nimeni nu se va supara.

Cineva imi spunea odinioara (recunoasteti expresia?) ca puterea sta in detasare si-n raceala. Eu nu am crezut niciodata asa ceva, dar vartejul cu care era dusa lupta convingerii aproape m-a doborat. Acum mi-am adus aminte ca mie imi place sa stau in bataia flacarii. Oameni buni, imi e soare!