Giulgiul din Colentina si stejarul din Borzesti

Jump to Comments

Bai nene, io una nu mai vreau sa dorm cu Jimerila in acelasi pat. E dragut pana adoarme, dar dupa mi se face frica. Mai ales dimineata cand ma trezesc am senzatia ca m-am odihnit langa Tutankhamon. Asta pentru ca dansul, indiferent de numarul gradelor din incapere, se infasoara in obiectul de invelit (nu conteaza ca sunt 78 de grade si noi inca nu am renuntat la plapuma) precum o sarma ardeleneasca. Face sauna in fiecare noapte.

Acum am trecut la un cerceaf. Adica a trecut, ca io m-am invelit doar simbolic, 2 minute, cand m-am culcat. Cand m-am trezit insa, asta se facuse rulou, cu cearceaful pana peste nas si cu ochii in plin Rapid Eye Movement… A mai si scos la un moment dat un sunet asemenator cu un raget. Cred ca visa ca-i fura cineva pledul. Ma rog! De-a dreptul infricosator. Undeva intre povesti de-alea damnate cu mostenitorii giulgiului din Torino si altele mai normale, cu zombie.

Intre timp, io ma simt precum stejarul din Borzesti. Adica nu partea cu “voi razbuna sangele lui Mitrut si al sarmanei noastre Moldove”. Ci partea aceea cu “nici patru razesi strasnici nu-l puteau cuprinde”.

Mi-as dori sa mai pot dansa macar o data cum am facut-o acum doi ani, in miezul zilei, pe cacatul de plaja de la Mangalia. Mi-e teama ca nu o voi mai face niciodata.

13 Comentarii

Filed under Uncategorized