Pot sa-mi pun in cap toata Mitropolia. Olga NU se boteaza, in niciun caz nu se boteaza scufundata pana peste capatana in cadelnita-cristelnita, cum kilu’ lui John se numeste.
Pe langa rezerva mea (ca sa fiu delicata si sa nu-i zic scarba) fata de preoti, a mai aparut si paranoia ca un copilas de 6 saptamani de pe langa Sibiu a murit dupa botez pentru ca boul de popa nu i-a tinut mana la nas si la gura. Deci, copilul meu merge la botez cand o putea merge pe propriile-i picioare, nu o mai incapea in cazanul ala trist si or fi nevoiti popii sa-i puna apa de-a lor sfanta doar pe varful capului.
Un cacanar de popa-sef a zis ca in 300 de ani nu s-a inregistrat niciun deces in urma botezului. E, UITE, NEA PULICA, S-A INREGISTRAT ACUM.
Aviz amatorilor! Care vrea sa mi-o boteze in cacatul ala de stil primitiv pe Olga va trebui s-o faca peste cadavrul meu. Asta inseamna ca intai o sa participati la o inmormantare!
32 Comentarii
octombrie 23, 2009 la 4:26 pm
Corect, bravo.
.
Insa stiu oameni care si-au botezat copiii, ortodox, doar cu putina apa pe crestet, ca si in cazul catolicilor.
Oricum, remarc ca la noi, la ortodocsi, omul e chinuit de la primele luni de viata, ce sa mai zic in restul vietii, daca are ghinionul sa cada in mrejele ortodoxe, printre care umilinta permanenta
Asa ca, respect.
octombrie 23, 2009 la 4:28 pm
din pacate, eu nu vad nicio parte buna in practicile ortodoxe. nu m-as converti nici la alta religie, eu fiind fara de credinta, adica atee, adica far’ de Dumnezeu. Da’ nu regret ca nu sunt in gasca cu un d-zeu care cheama la el copiii din timpul botezului.
octombrie 23, 2009 la 4:54 pm
Barmitzva in cazul asta !!!
octombrie 23, 2009 la 5:32 pm
Oana, you are my hero.
Da’s curios Jim ce zice.
octombrie 23, 2009 la 5:39 pm
lui Jim i-am mai vorbit de teama mea de a-mi vedea copilul scufundat de trei ori la modul cel mai brutal si de dorinta de a mi se face copilul mai mare pt ritual. a zis ca-s nebuna, ca nu patesc nimic copiii… well… uite ca patesc. si-mi pare rau ca exista acest exemplu oribil ca sa inteleaga si el.
octombrie 23, 2009 la 6:59 pm
ai devenit idolul meu
mi se pare mult prea brutal modul in care niste copii de cateva luni sunt aruncati in apa. cred ca e mai bine sa fie botezati cand sunt mai mari si mai ales daca ei vor asta. as avea multe de spus pe tema asta, dar prefer sa ma opresc aici.
octombrie 23, 2009 la 9:41 pm
Am vazut la unele botezuri ca nu-l baga in cazan pe bebe, ci ii pune apa pe crestet.
Tu stii mai bine
octombrie 23, 2009 la 11:55 pm
Cica eu una eram racita cobza la momentul botezului. Drept care, pen’ ca nu mai avea nimeni chef sa refaca programarea evenimentului, dom’ parinte s-a prezentat frumusel acas’ la noi, unde m-a stropit cu agheasma pe mecla des-caciulitata, fara sa ma mai dezechipeze. In plus, n-a trebuit sa mai care si cristelnita.
Si acu’ serios: botezul prin stropire e acceptat de biserica inca din sec II.
octombrie 24, 2009 la 12:01 am
mamituni,
stiu ca e acceptat. dar preotii de aci tin sa faca fantana arteziana cu plodul in mijlocul bisericii.
ever,
da. de-asta o s-o duc pe copila deja mare la botez. sa fie intimidanta.
cristina
despre alegerea religiei la varsta maturitatii nici nu ar trebui sa mai discutam. asa ar trebui sa se desfasoare lucrurile de la bun inceput.
octombrie 24, 2009 la 3:13 am
pula…eu iar sunt pe langa subiect: http://www.youtube.com/watch?v=K-vd0s9Da2U
btw…. a ajuns pachetu ???
octombrie 24, 2009 la 12:57 pm
Ei, dacă ştiam că stârnesc scârbă, nu mai deranjam!… Mie mi-e scârbă de nebotezaţi.
octombrie 24, 2009 la 6:11 pm
Tot respectul meu pentru o decizie care ar trebui sa fie fireasca in cazul oricui. Dincolo de practicile primitive, abuzive ale ortodoxiei (practici pe care nici nu trebuie sa le mai discutam, ele sunt, la fel ca intregul cult, destinate sa te ingradeasca si chinuie), este inuman sa nu respecti decizia unui om de a apartine sau nu unei religii, de a fi botezat sau nu. Cum sa iti poti permite sa hotarasti tu in locul altei fiinte care sa fie raportarea acesteia la religie? Botezul trebuie facut cu acordul celui care se boteaza, eu nu as putea sa imi asum responsabilitatea aruncarii cuiva intr-un act religios, intr-o apartenenta religioasa.
octombrie 25, 2009 la 4:21 pm
Nu înțeleg legătura cu Mitroplia și exagerarea cu ”peste cadavrul meu”. Te-a obligat cineva să botezi copilul?????? Sau te simți obligată s-o faci, nu știi de ce și de fapt doar n-ai încredere în nu știu ce preot sau în scufundare? Ai căutat un preot care să poți sta de vorbă despre subiect și n-ai găsit?????
Mai meditează unde e de fapt problema …. ce nu-ți place de fapt?
octombrie 25, 2009 la 5:26 pm
confruntadurerea,
nu am mai stat sa discut faptul ca practic ajungem botezati ortodocsi pt ca “asa se face”. asta cu “asa se face” este nemaipomenita. fix pt prosti
ada,
sfatul cu meditatia nu e niciodata de ignorat
cu toate acestea, hai sa-ti zic asupra carora fapte am meditat indeajuns (adica vreo 2 minute) ca sa ajung la aceste concluzii.
1. exagerarile pe care nu le intelegi tu sunt chestii la misto. poate de aceea…
2. da, ma simt obligata sa botez copilul si probabil asta e primul aspect care nu-mi place.
3. nu am cautat preot pentru ca am vreo 17 milioane de lucruri mai bune si mai importante de facut
alte intrebari? desi simt ca nici la acestea nu ti-am raspuns
octombrie 26, 2009 la 5:16 am
nu esti obligata sa botezi copilul.
zau asa, tocmai tu, nu te tine gura lumii la capatul tevii de pistol!
daca nu crezi cu adevarat, nici n-are vreun sens.
botezul e mai mult decat un ritual.
si chiar si doar un ritual dac-ar fi, sa stii ca se poate face frumos si cu putine batai de cap / riscuri.
doar ca eu una nu l-as face doar pt ca se face.
mi-am botezat fetele doar si numai pt ca sunt ortodoxa din convingere si vreau sa le cresc si pe ele in crestinism.
octombrie 26, 2009 la 10:54 am
alina, da’ ce vor ele, fetele tale, nu contează? Nu te gândeşti că dacă le creşti/educi în spiritul unui anume cult, ele practic nu prea mai au liber arbitru, că alegi tu pentru ele? Întreb, nu dau cu parul.
octombrie 26, 2009 la 12:14 pm
Adi dragă,
Tocmai de asta se zice liber arbitru, că nu poate fi îngrădit nici măcar de un cult. Nimic nu garantează că cei botezaţi nu vor trece la alte religii sau invers (sunt destule exemple). Asta e libertatea până murim.
Cât despre apelul la tradiţie, de acord, nu ar trebui să fie un motiv suficient pentru a-ţi boteza copilul. Şi atunci de ce să-ţi botezi copilul? Că de ce nu, am văzut:)
În altă ordine de idei, abia îţi aştept soţia şi copiii. Te pup
octombrie 26, 2009 la 1:17 pm
Alina,
nici nu ma indoiesc ca esti convinsa de ceea ce faci. si pentru asta te respect, mai ales ca si tu poti respecta o decizie opusa deciziei tale.
ma simt obligata sa botez copilul pentru ca asa isi doreste celalalt parinte al sau, care este credincios.
octombrie 26, 2009 la 1:29 pm
De cealalta parte si refuzul de a-l boteza este tot alegerea parintilor ca cine stie, poate copilul o sa regrete mai tarziu ca nu este si el la fel ca ceilalti copii si o sa vina acasa sa intrebe de ce e diferit? de ce nu poate sa se duca si el sa se impartaseasca, spovedeasca asa cum fac ceilalti copii…?
) moare persoana respectiva, diavolul ii ia sufletul, iar biserica refuza sa-l inmormanteze.
Si nu stiu, poate gresesc, dar eu cred ca intai trebuie sa vezi despre ce e vorba si apoi sa spui ca esti de acord sau nu, ori copilul nu are cum sa spuna daca ii place sau nu religia cand din start i-a fost refuzata formarea religioasa. E ca si cum ar spune ‘nu sunt de acord cu teoria relativitatii’ fara sa stie ce e aia.
Din cate stiu eu oamenii se boteaza pentru ca se zice ca daca, Doamne fereste, (da stiu, naivitate pentru voi
Acuma o sa ziceti ca aberez, dar eu nu as risca… eu nu spal rufe, de exemplu, cand e sarbatoare ca se zice ca le dai mortilor laturi sa bea… poate ca e adevarat, poate ca nu, poate e doar o scuza inventata de o baba lenesa de la tara, dar parca nu as risca… In fond, ce mai conteaza o zi in plus sau in minus cand porti aceiasi ciorapi de o luna?
Glumesc, desigur…
3 saptamani si 6 zile.
octombrie 27, 2009 la 1:34 pm
Ai dreptate, e doar o scuză inventată de o babă leneşă de la ţară.
Nu zice nimeni să privezi copilul de educaţie religioasă. De îndată ce mai creşte niţel, poţi să-i povesteşti despre de toate: religii-ideologii-curente de gândire (toate, mai multe, nu doar una, ca şi cum aia ar fi singura). Şi intenţionat n-am zis doar religii, că normal e să-i spui atât despre creaţionism cât şi despre evoluţionism. Şi aşa ar trebui să fie şi în şcoli.
octombrie 28, 2009 la 2:38 am
@ Hudrea – pai vezi ca ti-ai dat singur raspunsul!
Sper numai sa le fac pe cele bune. 
N-am de gand sa le var cu forta religia (mea) pe gat. Singurul mod este puterea exemplului. Mai departe, oportunitatea de a invata si de a alege. Democratie, daca vrei. Dar la varste adecvate. Pana atunci, e chiar datoria mea sa fac alegeri pt ele.
octombrie 28, 2009 la 2:39 am
@ Oana – atunci trebuie sa ajungeti la un compromis. Fie tu cu el, fie voi, amandoi, cu preotul.
octombrie 28, 2009 la 10:18 am
Deci bunica-mea e o baba lenesa… binee… bineee!
Nu stiu daca e asa dar iti promit ca imediat cum mor tu vei fi primul pe care il voi vizita sa-i spun. Buhuhahrrrr-eeh-eh… scuze am o… de dimineata asa…
Poate am folosit eu termenul religie prea generic sau poate pentru tine religia si credinta sunt doua lucruri diferite. Pentru mine religia o simti si ca sa vezi daca simti ceva trebuie sa incerci, sa spui o rugaciune, sa mergi la slujba, sa vorbesti cu un preot, stii tu… sau nu, in fine. Si sa nu-mi spui ca o sa mergi tu cu copilul la islamisti, la penticostali si la alte biserici… In teorie exista bluze masura s, m, l, etc dar numai daca le probezi vei stii care ti se potriveste cu adevarat.
Cat despre vorbit cu copilul… hai sa fim seriosi, pana la 1o-12 ani oricum copilul nu poate sa decida de unul singur, dupa 12 ani, crede-ma, religia e ultimul lucru la care te gandesti. Ce, tu n-ai facut liceul? Deci, pe la vreo 20 de ani asa cred ca vei putea avea o discutie inteligenta cu el.
Dar nu stiu de ce ne agitam noi atata ca e copilul lor si ei stiu mai bine ce trebuie facut.
octombrie 28, 2009 la 12:49 pm
Eh, noi discutăm discuţii, e numa’ treaba lor ce fac cu Olga.
octombrie 28, 2009 la 12:54 pm
asta nu inseamna ca nu puteti avea pareri
noiembrie 1, 2009 la 6:12 pm
pareri si pareri…….am si eu una….
sa respectam parerile fiecaruia…sa ne spunem punctul de vedere cu bun simt …sa nu jignim….
ce parere aveti ?
va salut cu respect pe toti !
noiembrie 3, 2009 la 1:01 pm
Papusica,
Stiu eu un preot tanar, decent si sfatos care a cufundat-o pe nepoata-mea, Ana, numa’ pan’ la piept si i-a turnat apa pe crestet numai cu palma si copilu’ s-a simtit atat de bine ca nici pas nu a zis! Pe bune, am dovezi, poze, etc!
Cat despre faptul ca tu nu crezi in doamne-doamne, e dreptul tau… numa’ ca pe-astia mici veniti pe lume e bine sa ii punem sub protectie inalta, caci vremurile sunt rele si haine si nu-i putem noi proteja de toate cele.
Te imbratisez cu drag, nu-ti mai fie atat de teama!
noiembrie 9, 2009 la 1:16 pm
Botezul copilasului nu il obliga sa fie credincios tot restul vietii, asa cum nici refuzul botezului nu il obliga sa fie strain de Dumnezeu cand va fi mare.
Botezul inseamna infierea celui botezat de catre Dumnezeu. Daca vrei sa fie numai copilul tau, e ok. Daca vrei sa fie si copilul lui Dumnezeu, e si mai bine.
Oricum, articolul tau e tendentios. De la inceput esti partinitoare. Numai bine!
noiembrie 9, 2009 la 3:49 pm
radu,
punctul tau de vedere este unul romantios, dar imi suna bine.
si da, sunt partinitoare. e un blog personal, nu TVR.
te mai astept
noiembrie 12, 2009 la 12:43 pm
Greșită atitudine. Și mai greșită alegere. Îmi pare rău pentru tine. Orice făptură născută prin voia Domnului trebuie să fie botezată în Numele Domnului. Păcat că nu-ți poate spune Olga ce mare greșeală faci ținând-o suspendată între ai fi în pază și a fi doar a ta.
noiembrie 12, 2009 la 2:01 pm
Gabriela dragă, delirezi. Cine dracu’ eşti tu să-i spui dacă alegerile ei sunt greşite au ba?
Ete fâs. Olga e născută atât prin voia domnului (Jim) cât şi a doamnei (Oana)?
noiembrie 13, 2009 la 10:25 pm
deci voi credeti in iisus cristos sau in spermatozoizi?
(citat dintr-un blog habotnic)