Oarecum firesc, dupa ce ma uit cum il inmormanteaza pe maestrul Dinica si dupa ce am vazut si Sweeney Todd aseara.
Oana: io cand mor vreau sa nu vina nimeni
Oana: vreau sa ma autoingrop
Jimmy: destul de greu
Oana: dar nu imposibil
Jimmy: ba, cam imposibil
Oana: ma ambitionezi
21 Comentarii
noiembrie 13, 2009 la 3:39 pm
Solutii:
1.Sa inscenezi o disparitie la moartea ta.
2.Reeditarea povestii cu Elodia, parca pe ea nu a ingropat-o nimeni nu?
3.Atitudine gen Dr. House.
4.Sa mori ultima dintre toti prietenii cunostintele tale.
5.Premiu pentru cine nu vine la inmormantare.
6.Sa descoperi piatra filozofala.
Deja ai de unde sa alegi.
noiembrie 13, 2009 la 3:43 pm
locule,
pe Dr. House il ingroapa femeile, iti zic io, ca le e drag. ultima varianta este cea favorita de mine, iti marturisesc de pe acum. multumesc de idei. o sa ma mai gandesc si eu pana atunci, ca mai am de gand sa raman cativa ani pe aici.
noiembrie 13, 2009 la 3:47 pm
Sunt sigur de cand cu serialul asta nu mai e nevoie sa ma barbieresc =)).
noiembrie 13, 2009 la 3:48 pm
Tu esti prietena cu cel ce posta ieri cugetari despre moarte pe facebook, nu?
noiembrie 13, 2009 la 3:51 pm
ba, sunt singurul care a inteles ce am inteles eu? pula mea de filosofie, cum pula mea sa te autoingropi? adica in pamant. merge, cu eforturi maxime si un sistem d-ala ca la incredible machine, da’ e greu, trebuie murit cu premeditare si oricum muncit ceva la idee.
sa nu vina nimeni e simplu, te duci ca mamutii si te azvarli intr-o prapastie prin venezuela. pana te gaseste careva nu te mai recunoaste nimeni.
noiembrie 13, 2009 la 3:56 pm
mor dupa discutiile morbide. ca sa nu zic ceva mai radical…
noiembrie 13, 2009 la 4:06 pm
Sau poţi să-ţi dai foc. Ţii neapărat să te îngroape? De ce? La ce folos? Risipă de lemn, oricum e criză de locuri în cimitir…
Apropo, voi aţi înţeles vreodată de ce merg oamenii să-şi viziteze morţii în cimitire? Dacă vrei să-ţi aminteşti de cineva, poţi şi-acasă, pe stradă, în metrou, troleu sau în vârful muntelui, NU?
noiembrie 13, 2009 la 4:11 pm
hudreo,
mie la cimitir imi place.
noiembrie 13, 2009 la 4:13 pm
bunica-mea se plimba, se duce ca-n parc. mie nu-mi place, candeste a hoit.
noiembrie 13, 2009 la 4:24 pm
candeste a hoit, figurel? tu sustii ca nu mirosi nimic, ca ai nu stiu ce la nanau
noiembrie 13, 2009 la 4:34 pm
tocmai, ca imi imaginez cum candeste si e mai rau.
noiembrie 13, 2009 la 4:36 pm
hai sa te psihopupanalizez. tie ti-e frica de moarte, ma. nu te-ai obsnuit cu ideea.
noiembrie 13, 2009 la 5:10 pm
ma Shmeny, şi tu cu “maestru”? e aiurea. aşa cum unui mort nu-i poţi spune domn, cred că nici maestru nu merge. ce facem dacă moare un gagiu? sau un bulangiu? cred că din momentul morţii redevenim egali şi merităm puţină decenţă, indiferent de cât de populari am fost. Ăştia fac spectacol din moarte. Dacă eram un apropiat de-al lui Dinică îi băteam pe toţi. Morţii mă-sii, nu mai există decenţă? Eram aproape sigur că o să-l aplaude proştii când îl bagă în groapă. Ţară săracă
noiembrie 13, 2009 la 5:11 pm
acu’ doar n-o sa-l fluiere. ca e si el maestru…
noiembrie 13, 2009 la 5:27 pm
cronicare,
acum ramane intrebarea ar fi vrut Dinica sau oricare alt om care a fost aplaudat, el in sicriu fiind, sa fie aplaudat, el in sicriu fiind. banuim noi ca nu i-ar fi placut. naiba stie daca banuim corect sau eronat. io nu sunt maestra. da’ si daca as fi, si daca nu as fi, nu as refuza niciodata o serie buna de aplauze
noiembrie 13, 2009 la 6:52 pm
ba
dintre imbecilismele aparute in jurul morţii lui Dinică, asta mi se pare cea mai tare – “Gheorghe Dinică a fost înmormântat în cimitirul Bellu, alături de Maria Tănase şi Grigore Vasiliu Birlic”. ziarul Adevărul. Să mori tu? Au făcut-o şi poştă pe aia?
şi i-auzi, cică veni Radu Beligan să-l salute şi el pe prietenul lui mort. Şi se împiedică de cablurile televiziunilor. Şi cică toţi îi făceau poze, dar unul nu s-a dus să-l ridice de jos. Avea un tâmpit o vorbă labeunuteve – Forţa presa
noiembrie 14, 2009 la 6:25 am
Ba eu ma gandesc ca nu prea mai conteaza ce se intampla dupa ce te duci.
Ca mai vine pulea la mormant ca nu, ca te aplauda ca nu.
Sa citam epitaf:
Aici zac eu, mi-as dori sa zaci tu si sa citesc eu…
noiembrie 14, 2009 la 7:46 pm
Da’ după ce-ai murit, DUPĂ, zic, cu ce te mai încălzeşte sau răceşte, enervează sau binedispune, ORICE, nu doar aplauzele? Astea cu “dacă trăia, dacă ne auzea, dacă ne vedea, oare ce ar fi zis, vrut, avut nevoie să” sunt nişte prostii. Tot spectacolul şi orice ritualuri sau obiceiuri de după moarte sunt pentru vii, nu pentru morţi, lor oricum nu mai pasă, căci sunt MORŢI. Iar televiziunile ar scoate rating şi deci bani din orice.
noiembrie 14, 2009 la 8:58 pm
bleaugh, pamant, viermishori…
)
mai bine prajit si tras la vaza.
p.s. da’ macabra esti, bre
noiembrie 15, 2009 la 12:19 pm
io dupa ce am vazut niste oase intr-o catacomba am decis clar ca vreau sa fiu incinerata…
noiembrie 15, 2009 la 12:35 pm
morbiditatea is my middle name. nu mereu, dar periodic. imi place sa rad de fenomen. ma incurca si ma enerveaza si de-asta imi place sa-l ridiculizez.