Sa umblu noaptea pe o strada pustie – nimic rau nu mi se poate intampla, cand sunt eu cu mine. Sa sarut o umbra – ce pacat! Sa ma impiedic in albastrul inchis al unei porti invizibile. Vreau sa traiesc, tipa plamanii, vreau sa alerg, tipa inima, vreau sa nu mai dorm niciodata, urla ochii.
Sa respir dureros de pe fundul paharului cu tarie. Sa ma pierd in orchestre ale caror muzici nu se disting decat cu sufletul larg deschis, pe Corso. Sa-mi flutur rochia maxi pe trotuarul plin de balti. Sa adorm langa muzeu, pe trepte, langa leul impietrit.
Barbatii tineri nu inteleg uneori nimic. Iar cei batrani nu au inteles nimic niciodata.
Like this:
3 bloggers like this post.
se pare ca nu doar cu mine face ravagii toamna si melancolia?
nu stiu daca e melancolie. anyway, mie imi place toamna la inceput
Si mie imi place toamna…
Mie imi place melodia. Se facea muzica buna si la noi, intr-un timp. Acum sa cante Alexandra Stan sau Inna!
bine, si eu sunt omulraudingandultau si zic asa –
cum guritza ma, shmeny? guritza? parca vorbim de prostul ala de contra cand a pus botu’ la laura andresan
daca folosim diminutiv la gura, folosim si cand denumim prelungirea acesteia atunci cand se produce un act sexual?
melodiile astea in marea lor majoritate erau copiate
mi-a placut ce ai scris, chiar daca n-am inteles nimic
guritza e un erou ba
clar, unde pune el gura creste
)
frumos.