Nu stiu daca am apucat sa va spun, dar Olga merge la gradinita Pink Lemon, care se afla chiar pe strada unde am copilarit eu pana pe la 7 ani.
Asa ca in fiecare dimineata, in ciuda frigului, vantului, ninsorii, gerului, freezing rain-ului, viscolului, cand ajung acolo, simt ca vin acasa.
Si-mi vine sa raman pe acolo zilnic, ca sa spionez de pe geamul gradinitei ce se mai intampla in fostul meu camin. Cine il locuieste acum, cum sunt noii stapani. Dar nu vad multe – gardul s-a inaltat de cand am plecat eu.
La gradinita Olgai ii e foarte bine. Se joaca, isi face prietenii. Si ma bucur ca sta vizavi de casa copilariei mele.
Si noi am fost la pink lemon,doar vara ce-i drept…
E frumos acolo si mancarea e bestiala.Facea tanti aia de la bucatarie niste gogosi senzationale…
Cuca,
este o gradinita minunata. Te pup si ma bucur ca aud vesti de la tine
Din ciclul back to the roots: eu lucrez la o gradinita ce se afla vizavi de ambasada romaniei unde am locuit primii 3 ani din viata. Copiii au varsta 1-3 ani. Merg cu ei la joaca in acelasi parc in care ma jucam si eu cand eram de varsta lor.
ah, ce dragut, nu stiam asta!
frumos sentimentul asta de acasa din fiecare dimineata, nu?
tanjesc nespus dupa tot ce-ai scris in jurul anului 2008, se poate gasi undeva?
sun, acest blog a fost inceput pe 1 februarie 2008. celalalt blog nu mai exista