Olga se comportă naiv şi superficial

Fapte. Se cer faptele Olgăi.

Ca să arate că nu trăieşte numai în trecut, ci mai cu seamă în prezent, iată cu ce se ocupă această pisică în capitolul cu numărul 9.

<<Ca de obicei, când nu-ţi e sete, te enervează gama larga de cascade pe care o ai la dispoziţie. Ba mai mult, dai vina pe ele pentru faptul că îţi vine să faci pipi încontinuu. Când mori de sete, se nimereşte să nu mai fi plouat de zece zile, iar tu să fi traversat înot Adriatica, o saramură imensă din care, dacă ai proasta inspiraţie să guşti, faci indigestie alte zece zile.

Mă gândeam cu ultimele fărâme disparate de logică existentă că până şi deşertul Gobi ar fi fost în acel moment mai ofertant din punctul de vedere al surselor de apă decât poteca pe care o apucasem. Când, Dumnezeule-care-exişti-mereu-când-sunt-pe-punctul-de-a-

te-spurca, am zărit lângă un tufiş de leandru otrăvitor o sticlă pe jumătate plină. APĂ! APA MEA!

Am ajuns la botelcă într-o goană, de frică să nu apară vreun concurent mai rapid şi mai fioros. De efort, îmi pierdusem respiraţia, iar nasul, din cauza setei, mi se posmegise şi el. Am răsturnat sticla şi am băut din ea zdravăn, aşa cum numai călătorii surmenaţi o fac. Doamne, ce sentiment îmi poţi dărui… Doamne, că bun mai eşti cu mine!

Dumnezeul pe care îl tot invocasem eu în ultimele minute era, se pare, unul paralel şi particular. Pesemne că era Dumnezeul beţivilor, nicidecum cel al drumeţilor nevoiaşi sau al domniţelor băgate până în urechi în situaţii critice. Se pare că şi Ei îşi fac tot felul de farse sau dezertează, intră în concedii. Învăţătorii au nevoie de suplinitori sau se mai încurcă între Ei. Aşa cum şi eu am încurcat lichidul din sticla buclucaşă cu apa. Nu era nicidecum apă. Era ceva totalmente opus, poate rachiu, poate vodcă.

Mi-am dat seama de faptul că băusem alcool exact în momentul în care acesta începea să-şi facă efectul. Aşa că deja îngrijorarea se topea văzând cu ochii. În locul ei, mă concentram mai degrabă asupra următorului fenomen: cerul începuse să se scoboare sub picioarele mele, iar iarba să urce în locul cerului. Vai, nu mi-am închipuit vreodată, nici plătită cu bani grei, că asta e principala ocupaţie a alcoolului, să mute obiectele. Priviţi-mă, merg pe cer cu capul în jos!

Iu-huuu! M-am trezit chiuind printre leandri. IU-HUUU-HUUU! Ce m-aş mai întoarce să cercetez dacă a mai rămas vreun strop de licoare din această minunată în sticlă! Dar naiba mai găseşte sticla în ceaţa asta! Deci, să recapitulăm. Soarele străluceşte undeva lângă pintenii mei din spate, atunci de ce e ceaţă? Deci cu asta se mai ocupă pileala – face ceaţă când afară e vreme bună. Sau invers? Oricum, poate dacă ne îmbătăm cu toţii mai des oprim încălzirea globală.>>

 

Asta merge pentru fratii mei si surorile mele, pe care nu-i mai nominalizez aici, din respect pentru intimitatea lor de alcoolisti.

11 comentarii

Filed under Uncategorized

11 responses to “Olga se comportă naiv şi superficial

  1. the one

    Hai noroc, matza alcoolista!!!Ne regasim multi in povestirea ta….nu?hai nagati si ceilati….mai nasol pt doamnele matze…alcooliste in sant, uitand de capul lor?Pai sunteti cam bagaboante, nitel doar, dar va reveniti voi imediat si ajungeti la statutul de doamne.

  2. the one,
    hai noroc! imi place cum pui problema🙂

  3. the one

    da?ma bucur!intrebarea e ce le place matzelor sa troscaneasca?sampanii, ca unor doamne elegante, vin alb, vin rosu sec, vodcuta, gin?sau de fapt toate la un loc?

  4. the one,
    matza in cauza nu a troscanit ca a vrut? ci pt ca i s-a oferit ocazia. accidental. in general, pisicile se imbata cu note muzicale si cu arome de fripturi.

  5. jimerino

    asta mata serioasa. asta betie frumoasa.

  6. jimerino

    rima este intamplatoare.

  7. jim,
    de-abia acum devine cartea autobiografica🙂

  8. ingrid

    Felicitari pt noul blog!Asteptam scrieri si aici si tiparite!Miauuuuuuu!

  9. ingrid,
    si eu sper din tot sufletul. mai ales tiparite. Miau back!

  10. Of, Shmeny, Shmeny! Am deschis ochii intr-o familie care la oarescare distanta de la deschiderea ochilor mei si-a descoperit veleitati scriitoricesti. Nu toata familia, dar na pentru efectul ochilor mariti de uimire mai bine exagerez un piculet. Habar n-am cum au ajuns cuvintele tiparite; de groaza ca de indata ce-mi va iesi pe buze intrebarea ma voi trezi in brate cu alte zeci de carti cu dedicatii speciale si indemnuri la neuitarea neamului mi-am inghitit curiozitatea. Dar acum, cand si tu Shmeny, vrei sa te inhaitezi cu ei, in loc sa ramai de partea senina si lipsita de griji a anonimilor fara carti publicate, as putea sa-mi satisfac setea de cunoastere. Si in plus, verisoara care nu a trecut de partea cealalta a baricadei a incheiat armistitiu cu ei angajandu-se la o editura. Trimite-mi mail si facem planul de bataie ca doi generali mustaciosi (mustatile le aduci tu, si nu de la Olga daca se poate).

  11. Pin,
    fara cuvinte… Multumesc mult. Vine si mailul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s