Olga este prieten practicant si invata stuff despre incredere

 

Undeva, pe la mijlocul calatoriei, pisica Olga se antureaza cu un elefant. Olga, profitoare si rasfatata, ii gaseste lui Martin o utilitate pretioasa la drum lung, astfel ca amicitia lor decurge cam asa:

<<Noul meu tovarăş mă purta pe căpăţâna sa de Goliath docil, în imediata vecinătate a mai sus amintitelor sale urechi, de care nu-mi puteam desprinde nici o secundă luciul ochilor. Eram fascinată. Nici nu mai clipeam din cauza atracţiei. Mi se păreau urâte şi frumoase în acelaşi timp, fâlfâinde şi dizgraţioase precum două plăcinte împrăştiate şi neterminate>>. […]

 

 

Martin, elefant evadat de la circ, i se destainuie Olgai si-i impartaseste gustul amar si lesinator al unei iubiri pierdute si al unei increderi spulberate. Martin graieste:

„Am avut încredere şi în mine când m-am hotărât să fug. Nici nu a fost vreo mare filosofie, întrucât nu mă ţineau legat – mă transformasem într-un soi de căţel mai mare, un animal domestic mai rar – nu ma înţelege greşit, se vede ca tu eşti altcumva, mâţo. Tu eşti independentă”.
L-am întrerupt puţin, cât m-am foit să-mi schimb poziţia. Am încercat să nu-l zgârii din greşeală şi am reuşit; pielea lui părea croită din tablă de vapor.
“Am avut încredere că găsesc şi Grădina Zoologică unde trăieşte Grina. Am trăit ani buni în Africa şi ştiu să-mi folosesc mirosul. Am găsit-o. Avea un pui, de-abia născut, primul elefanţel născut acolo. Nu era al meu, era al soţului ei de la Zoo. Un frate urâţel şi fără personalitate. Iar ea, Grina, aproape că nu m-a recunoscut. A trebuit să-i povestesc, printre lacrimi de necaz şi disperare, venirea noastră în Europa, circul, încăpăţânarea ei, jurămintele noastre. Atunci parcă-parcă… parcă-parcă şi-a amintit ceva, dar nici acum nu sunt foarte sigur. M-a asigurat, diplomată şi reţinută, că aşa cum şi-a găsit ea fericirea, aşa o să pot şi eu.
Şi s-a îndepărtat de gratii. Bâzâia ăla mic”.
Cum naiba dăduse băiatul asta de treabă peste singura elefantiţă din lume fără aducere-aminte?”
Si apoi Olga trage concluzii emotionale:
Fericirea nu este numai aceea pe care ne-o închipuim noi. Fericirea înseamnă să-ţi schimbi fericirea, când aceasta devine anacronică.
Dacă aş fi putut, l-aş fi luat în braţe şi l-aş fi strâns până ar fi intrat în panică. L-am drăgălit însă în mintea mea, reducându-l la dimensiunile unui ghem de mohair şi alintându-l apoi cu pernuţele. Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru elefanţi. Dar pe asta chiar îl iubesc.

 

M-am cam saturat de Olga asta inutila. Cred ca angajez un hitman s-o rezolve.

 

 

Anunțuri

3 comentarii

Din categoria Uncategorized

3 răspunsuri la „Olga este prieten practicant si invata stuff despre incredere

  1. o intrebare am stimata shmeny: elefantul martin este cumva ruda cu mine?

  2. :))
    nu cred. numai daca ti se pare suficient de simpatic pentru a sustine ca sunteti inruditi. la gabarit nu semanati. asa ca nu stiu ce sa zic…

  3. Liz

    fantastic… Olga e indragostita de un elefant… imi place…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s