Funny familiar forgotten feelings

Uneori, ma intreb cat imi aduc aminte din trecut. Daca imi amintesc corect unele felii din viata mea, chiar asa s-au intamplat, sau exagerez eu pe undeva? Ma framanta faptul ca uit ochii, privirea oamenilor, cand oamenii aceştia dispar dimprejurul meu. Inainte sa adorm, fac exercitii, uneori disperate, sa reinviu priviri. Imi vine sa plang pentru ca, de cele mai multe ori, nu sunt in stare.

As vrea sa tin minte totul. Bune si rele. Ma parasesc insa amintirile, iar eu trag de ele ca de niste franghii, la inceput groase si sigure, apoi din ce in ce mai slabe, pana devin stravezii si inconsistente. Ma doare ca, mai mult ca sigur, oamenii pe care ii uit imi fac mie acelasi lucru. Ne ucidem reciproc in labirintul memoriei, pana nu mai ramane niciun zambet, nici o atingere, nu mai stiu cine avea par pe brate, unghii patrate, buzele subtiri, cine purta tocuri, cine bea vin alb, cine dormea cu patura peste cap, cine injura la filme de dragoste.

Nu vreau sa uit nimic. Nu vreau sa va uit. 

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Uncategorized

8 răspunsuri la „Funny familiar forgotten feelings

  1. he he he… ” femeile nu uita ce ar trebui sa uite ; barbatii uita ce n-ar trebui sa uite ” :):)
    ufff !
    j.

  2. windwhisperer,
    nu stiu cum facem, cum dregem, ca toti uitam. unii ar zice ca asta uneori este chiar benefic, dar eu as vrea sa tin minte totul.

  3. jimerino

    baga o hipnoza, poate iti aduci aminte 😀

  4. jim,
    nu, ma. nu stii ca e primejdios? 😀

  5. socio

    Sa nu uit? Si sa nu mai am astfel nici o scuza in a-mi repeta greselile? Neaaah 🙂

  6. socio,
    recunosc ca la asta nu ma gandisem. dar chiar daca nu uiti, poti sa pretinzi ca ai uitat. si gata smecheria, nu are cum sa te verifice nimeni. numai la inselatorii imi sta mintea 🙂

  7. gingav

    asa sa fie?…

    oamenii ne ramin in amintire ca senzatii sau intimplari. ochii se uita, dar nu si felul in care privesc lumea.

    deprimant e faptul ca ne uitam pe noi insine. uitam ca ni s-au intimplat lucruri – si daca le-am uitat, nu ni s-au intimplat. ne percepem viata ca pe-un cartof, dar de fapt e-un svaiter. 😀

  8. gingav,
    poate nici ca pe un svaiter nu ne percepem viata. sunt conversatii di care imi aduc aminte un rezumat, daca pot sa spun asa, dar pe care as fi vrut sa le retin toata viata. pierdem mii de legaturi intr-o viata. trist e ca le irosim si pe unele pe care ar trebui sa le pastram.
    sunt oameni si intamplari, senzatii si sentimente, pe care eu le compar cu niste ingeri dezorientati: nici la cer nu se duc, nici la noi nu se mai intorc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s