Mariana de la spital

Cat am stat la spital, am intalnit tot felul de medici si paciente. In mod normal le-as spune oameni, dar in conditiile date nu sunt convinsa ca acesta este cuvantul care i-ar descrie cel mai bine.  

De departe, cea care m-a induiosat pana la lacrimi, desi poate era momentul sa-mi fie mai mila de mine decat de ceilalti, a fost Mariana.

Mariana nu are dinti in gura. Are chipul ars de soare, pentru ca lucreaza la scos cartofii. La 5 dimineata trezeste tot salonul, pentru ca asa este obisnuita. Vorbeste tare, nu pentru ca nu si-ar respecta colegele, ci pentru ca nu stie vorbi altcumva. Si mananca tot timpul. Orice, oricat. De la oricine. Si fumeaza tigara de la tigara.

O fata din salon imi spune ca Mariana, atunci cand a sosit la spital, mirosea urat. I-a adus o camasa de noapte noua. Au invatat-o sa-si faca toaleta. La 44 de ani, Mariana a invatat sa se spele.

A fost adusa de urgenta, dar, dupa o saptamana in care a ocupat un pat, nu stie ce are. In plus, are niste migrene ingrozitoare. Nu a bagat-o nimeni in seama. Nu a preluat-o nici un medic ca pacienta. Ca un catel de la tomberon. Spune tuturor ca urmeaza s-o opereze, dar habar nu are ce vorbeste. Asa s-a prins ea ca merge treaba: pe cele mai multe dintre noi ne opereaza, deci e musai s-o taie si pe ea.  

Intr-o dimineata, acelasi dom’ profesor se ratoieste la un rezident s-o ia mai repede la investigatii. Rezidentul ii explica tot ce urmeaza sa-i faca. Mariana nu pricepe nimic. Ii vine sa planga, desi procedura e mai usoara decat la oricare dintre noi celelalte. Nu stie ce are pe dinauntru. Nu a stiut niciodata. Ce e ala col, ce e ala uter. La ea sunt toate ceva de pe acolo. Si nimic foarte important pana acum.

Mariana ne face sa zambim. Ne povesteste cat de frumos e omul ei, cu care e combinata de doi ani. Il cheama Dan si are barba. In prima casnicie nu a avut noroc, dar acum e omul asta, Dan. Intr-o seara i-a promis ca vine la ea la spital si o rapeste. S-a imbujorat toata si a stat pe balconul salonului pana la miezul noptii. Romeo nu a venit.

In rest, a sarit sa cheme asistentele daca vreuneia dintre noi ne era rau. S-a dus la reanimare sa-si viziteze camaradele proaspat operate. In 8 zile de stat pe acolo a vizitat-o doar fie-sa de 16 ani, pe care nu o mai crestea ea, si maica-sa, ambele cu un usor retard. Cand a plecat insa, au venit dupa ea 5 sau 6 persoane.

Mariana m-a invatat ca, daca esti ignorant si bun la suflet, esti invizibil. Ca daca bombanesti numai pentru tine, numai tu te auzi. Ca a trait zile bune intre zidurile spitalului precum o fantoma. Ca bunul simt cateodata depaseste normele elementare care implica spalatul si datul de binete.

La dracu’! Sper sa-i fie bine, acolo, la ea la sat! Si sa nu mai care atatia cartofi!

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Uncategorized

12 răspunsuri la „Mariana de la spital

  1. jimerino

    sa nu mai care atatia cartofi? halal gand bun. adica sa ramana somera?

  2. jim,
    stii tu… sa aiba o viata mai usoara…

  3. jimerino

    sa bea!

  4. jim
    pai cred ca scosul de cartofi si bautul merg mana in mana. nu ca ar fi vreun defect, Doamne fereste!

  5. papagigli

    Bai voi ce faceti? Comunicati pe blog din camere separate? 😀
    Papusico cum iti e? Insanatosire grabnica!

  6. papa,
    sunt mai vie. desi dupa statul in pat toata ziua nu s-ar spune. incerc sa fac timpul sa treaca mai repede, dar nu prea reusesc. ai vreo solutie?

  7. gingav

    sper ca ti-e bine acum.

    pina la urma „s-a” aflat ce-a avut mariana?

  8. gingav,
    multumesc, ma simt mai bine. marianei i s-au facut analize si asteapta deocamdata rezultatul.

  9. Surferb

    shmeny
    Dau si eu o parere:
    Probabil ca la ea la sat e privita tot ca o „freack”. Pentru ea spitalul nu a insemnat „internare”, „boala” si alte chestii care noua ne par incomode ci „inedit”, „interactiune sociala”, „aventura”. Personal am intalnit vreo doua cazuri din astea.
    Regards!

  10. surferb,
    salutare! nu stiu ce sa zic. era o persoana foarte speriata pentru ca nu stia ce i se intampla. voia sa mearga acasa, ca oricare dintre noi. era un om necajit si neinformat.

  11. Surferb

    Buna dimineata!
    Sunt convins ca era speriata, pentru cei ca ea Doctorul se apropie ca perceptie de un zeu 🙂
    Posibil sa ma insel dar cred ca are ce povesti acasa mult timp de acum incolo folosind spitalul ca referinta „… dar sa vezi cand am fost eu la spital…”.
    Sa auzim de bine 🙂

  12. Cumplit destin….ca multe altele!
    pacat ca n-am gasit un blog, in care sa se vorbeasca,si de bine@foarte bine!
    Dar, sa fim optimisti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s