Amintiri din tiganie

In vacantele cand eram expediata la Buzau, la unchii mei (aia care intre timp se mutasera din gara de la Campina), ma pregateam sa-mi schimb stilul de oraseanca si sa ma adaptez, volens-nolens, la copii care bateau turca pe fundatura, linga gara. Copii de tigan.

Tiganii de pe fundatura se imparteau in categorii: satra din casa neconstruita si familiile de tigani romanizati, in ale caror case intrai fara papuci, ca era mai curat ca la farmacie. Satrarii reprezentau insa pentru mine marea atractie, pentru ca nu pricepeam cum e sa stai intr-o locuinta fara acoperis, dar in acest timp sa asculti muzica de la casetofon. Eu nu aveam asa ceva!

Tiganii cu fuste lungi si palarii negre formau o singura familie, una numeroasa. Printre membrii marcanti era Mura.

Mura era atat de frumoasa, incat strada se oprea din respirat si vantul din batut cand trecea ea cu galeata cu apa catre sau dinspre putul de pe strada. Eu sa tot fi avut vreo 10 ani – inseamna ca ea avea vreo 14. Stia sa vorbeasca respectuos, dar avea mereu in ochi o siretenie spumoasa. Parca ar fi vrut sa faca glume, dar nu avea cu cine. Era superioara intr-un fel pe care imi e greu acum, cu ochi de copil, sa-l transpun in cuvinte. Era, probabil, superioritatea unei femeiusti care avea constiinta frumusetii sale. Avea sani marisori, parul negru dresat in cozi impletite interminabile si o mie de fuste colorate si argintii pe care fetita de roman si le doreste, chiar daca spune ca nu sunt pentru ea. De aceea, simteam nevoia sa-i fac ceva rau. Si cum nici eu nu eram vreun suflet hain, nu am putut sa ma gandesc decat la un singur lucru: s-o oblig sa-mi zica „domnisoara”. „Muro, daca nu-mi zici domnisoara, nu ies sa ma joc cu tine cu papusile”. Venea la poarta si ma striga: „Domnisoara, domnisoara”. Si ieseam. O data a uitat. Dadea tarcoale pe la gard, iar eu nu o bagam in seama neam. Doua minute, cinci, zece. Si dintr-odata s-a enervat Mura si a urlat de s-a auzit pana la Mizil: „FA, DOMNISOARA, FA, DA’ VII O DATA SA NE JUCAM SAU MA DUC LA TREABA?”

Unul dintre numerosii frati ai Murei se numea Vasile. Avea cu un an mai putin ca ea, dar era mai obraznic si mai inalt. Batea darabana in tomberoanele de gunoi si stergea mucii puradeilor. Facea focul in mijlocul strazii si manca tone de pepeni. La tigani, pana si cainele manca pepene. Vasile nu se batea, ca nu i-ar fi mers pe strada plina de romani si de tigani spalati. Cred ca nu i-a convenit regimul, intrucat in anul urmator si-a cumparat nevasta si s-a insurat. Ca sa se scoata mai ieftin, a luat-o pe una de la Constanta, care avea 17 ani si un copil dintr-un mariaj incheiat.

Alta data m-am aventurat in afara fundaturii, adica tot in tiganie, dar pe alte strazi. Aveam pe cap o sapca roz, cu Mickey Mouse, pe care mi-o adusese nu stiu cine din Germania. O micuta comoara. O tigancusa ca de varsta mea m-a prins si mi-a cerut, pe un ton talharesc, sapca roz. Atunci am oferit, presupun, primul discurs diplomatic din viata mea. I-am explicat ca, in ciuda faptului ca imi tine mana in piept, eu sapca tot nu am chef sa i-o dau. Mi-a raspuns cu niste amenintari „te tai, te omor” sau ceva de genul asta. Nu m-a impresionat deloc. Am inceput sa-i recit cam asa: „Eu zic sa te duci la parintii tai si le zici sa-ti ia si tie o sapca din asta, ca nu e asa de greu”. Dar m-a lasat sa plec, cu sapca mea cu tot, de-abia cand i-am amintit, asa, aproape amical, ca sunt tovarasa cu Mura si cu frate-sau Vasile de langa gara.

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Uncategorized

10 răspunsuri la „Amintiri din tiganie

  1. surferb

    Aha, ai apelat la „relatii” 😉

  2. surferb,
    eram de pe atunci un rechin al negocierilor 🙂

  3. surferb

    Am dedus, si cum obiceiurile vechi mor greu, daca ai vreodata ceva de vanzare nu conta pe mine ca am tendinta sa-mi iau teapa la meserie 😉

  4. the man

    shmeny, scoate poza, crede-mă că scrii suficient de expresiv ca să nu ai nevoie de ilustraţii, povesteşti frumos; scriitorii de azi, multpreainfluenţaţi de psihiatrul genial de la Viena, sunt capabili să-mi descrie pe 30 de pagini aburul bănuit al subconştientului dar nu ştiu să-mi aducă în trei rânduri mirosul şi foşnetul unei rochii de ţigăncuşă nubilă, cu sânii înmuguriţi..cred că aici e atuul tău.

  5. 🙂 Olguto , gandul iti flutura ca pletele negre de nomad si rasuna ca salba tingacusei !!!:)
    ps… si cainele meu mananca pepene !!:) e ” caine nou ” 🙂

  6. * „tigancusei ” ..desigur

  7. Mda… sincer e prima oara cand aud de asta 😛

  8. windwhisperer,
    inseamna ca nu o sa aiba niciodata probleme cu rinichii 🙂
    animalici,
    imi place mult site-ul tau 🙂

  9. Mersi 🙂 Saru’mana si pt link :*

  10. animalici,
    cu mare placere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s