Ana Brinza: „Nu stiu sa renunt”

Invitatia
Am chemat-o pe Ana Brinza la duel. De ce? Din inconstienta, probabil. A acceptat si mi-a spus, cavalereste, ca o sa tragem arma „mea”, sabie, si nu spada. Nu e nevoie sa precizez ca se descurca foarte bine si cu sabia.
„Iti dai seama ca te bate”, au zis toti. Da, imi dadeam seama. Nici nu-mi inchipuiam altceva. E spadasina, e mai inalta, e incomod de stangace si, pe deasupra, e vicecampioana olimpica.
Lupta a insemnat doar un pretext pentru apropierea de discutia pe care am vrut-o fireasca si calda, cu un personaj care este, din oficiu, firesc si cald. Nu cred ca am epuizat intrebarile, curiozitatile fata de Ana. Noroc ca are doar 23 de ani. Si, desi e in vacanta, a marturisit ca i s-a facut deja dor de sala.

„Nu stiu sa renunt”
Ana Brinza spune ca nu a avut in viata ei idoli si ca energia Divina a impins-o mereu cand a fost pe plansa

Vicecampioana olimpica de la Beijing a vazut toata lumea, dar cel mai „acasa” ii este in Romania. Dupa ce se va retrage, adica peste ani buni, vrea sa deschida o scoala de scrima intr-un orasel care nu a auzit niciodata de acest sport. Este constienta ca s-a nascut pentru a face scrima si uneori se tulbura la gandul ca nu prea stie ce meserie ar urma, daca spada ar disparea.
– Ce iti place la Ana Brinza si ce urasti la Ana Brinza?
– Imi place ca nu stiu sa renunt, oricat de greu ar fi. Serios, mereu imi spun ca sunt datoare sa incerc macar. Sa stiu ca am dat cat am putut. Imi mai place ca lumea ma considera de gasca. Nu-mi place ca uneori tind sadevin o perfectionista in ceea ce-i priveste pe cei din jur. Si sunt lenesa dimineata. Si sunt ironica, iar lumea care nu ma cunoaste crede cateodata ca sunt rautacioasa. Dar nu sunt.
– Ai admirat pe cineva foarte mult, vreun personaj de carte sau vreo persoana reala?

– Nu, pe nimeni nu am admirat pana la idolatrie. Mereu spuneam ca vreau sa fiu mai buna ca Laura Badea. Odata, la un campionat national, am castigat si mi se parea ca tricoul acela modest ma facea mult mai tare ca Laura, care era campioana olimpica.
– Daca nu ai face scrima, ce meserie ti-ar placea sa practici?
– Nu m-am gandit niciodata. Nici cand eram copil si altii de varsta mea spuneau ca vor sa devina balerine, gunoieri sau medici. Eu nu spuneam nimic. Acum, cred ca as alege totusi psihologia.
– Antrenoare?
– Nu cred. Dar as deschide un club de scrima intr-un orasel unde nu s-a auzit de asa ceva. Sunt sigura ca ar avea succes.
– Ai vreo amintire mai puternica de pe vremea cand erai copil?
– E ciudat, parca am uitat aproape tot ce am facut in copilarie. Mai tin minte ca mergeam la Focsani, la bunica, si aveam in permanenta genunchii juliti, nasul spart. Asta mai stiu din copilarie. Ca eram baietoi.
– Cu fratele tau, Marius, te intelegeai?
– Ca soarecele cu pisica. Am inceput sa ne intelegem de cand am plecat eu de acasa, la Craiova, la Centrul Olimpic de spada.
– Ti-a lipsit familia?
– Nu stiu cum sa raspund. Nu pot sa fac comparatie. Mi-am trait adolescenta departe de ei, dar i-am simtit mereu aproape. Daca mama si tata nu erau langa mine, ma ajuta altcineva. Nu m-am simtit niciodata un copil defavorizat.
– Ti-ai mai pastrat vreun prieten dinainte de a pleca la Craiova?
– O singura prietena de cand eram mica de tot. Niciodata nu a uitat sa ma sune. Chiar ma gandeam zilele trecute. Ea este femeie maritata. Am apucat-o pe drumuri atat de diferite si amandoua suntem realizate, numai ca in sensuri diferite. Majoritatea prietenilor sunt insa din Craiova.
– Ai vorbit de maritis. Cum arata barbatul ideal pentru tine?
– Daca stiam, ar fi fost, probabil, aici, cu noi. Cred ca trebuie sa fie foarte linistit, ca sa ma echilibreze pe mine, care sunt o agitata. Nu trebuie sa fie Fat-Frumos pe cal alb sau in masina de lux. Apropiatii radeau si ziceau ca dupa medalia asta o sa fie coada de pretendenti la usa mea. Nu e asa si nici nu ma intereseaza. Stiu doar ca e acolo, undeva, si ma asteapta.
– Masinile iti plac?
– Le urasc si nu-mi place sa conduc. Acum un an mi-am luat permisul de nevoie, pentru ca am constatat ca toti banii de salariu se duceau pe taxiuri. Am un Renault Clio. Masina mea imi e simpatica.
– Ai vreun regret in legatura cu vreun lucru pe care l-ai facut sau nu l-ai facut?
– Nu. Multi spun ca ar fi trebuit sa regret faptul ca nu am plecat sa studiez in SUA. Mi se oferise o bursa acolo, cand eram in liceu. Dar e regretul lor, nu al meu. Mi se pare ca m-am nascut aici, pentru ca aici trebuie sa fiu. Eu ma simt bine in Romania.
– Cat de stransa este relatia ta cu Dumnezeu?
– Am un prieten la Craiova care zice mereu „Acolo, sus, cineva ne iubeste”. Am fost la Manastirea Lainici sa ma rog pentru mine si familia mea. Cred ca nu e ceva material, dar e ceva care te impinge si te mobilizeaza. O energie care, in sala, ma ajuta. Cineva care e langa mine. Doar ca nu-l vad.
– Vacanta perfecta cum arata pentru tine?
– O insula linistita, eu si sezlongul, un cocktail de nuca de cocos. Insa doar vreo doua zile. Apoi vreau sa fac lucruri. Sporturi cum ar fi scuba, skijet, pe care le-am incercat de-abia vara asta. Pana acum mi-a fost teama.
– Care este cel mai frumos loc pe care l-ai vazut vreodata?
– Piramidele noaptea, Barcelona e o minune, Cuba cea plina de soare, muzeul Ermitaj. Si Parisul, acolo unde o sa merg cu tipul ideal, cand o sa ne gasim. Sunt multe. Dar pe toate le-am vazut in interes de serviciu.
– Muzica. Preferi s-o asculti sau s-o dansezi?
– Amandoua. Daca imi ajunge la urechi o muzica suficient de antrenanta, nu mi-e rusine sa fac pasi de dans in magazine sau pe strada. Dar nu dansez singura acasa.
– Care este cea mai grea lectie pe care ai luat-o de la viata?
– Nu cred ca via]a m-a incercat pana acum. Nu am avut probleme, familia mi-a stat unita. Nu stiu ce inseamna momente de cumpana. Sunt o persoana normala, norocoasa. Si sper sa raman asa.
– Oamenii indrazneti ca tine se intimideaza, se emotioneaza vreodata?
– Oamenii indrazneti cu atat mai mult. Inainte de concursul de la Beijing, imi tremurau picioarele atat de rau, incat mi se parea ca toata lumea numai la asta se uita. La fel la examenul de conducere. Nu mai zic ca ma emotioneaza orice scena intalnita pe strada: cer[etori, catei schiopi. Ai fi inuman daca nu ai avea emotii.
– Si tu ai un catel. Iubesti mult animalele?
– Catelul Paul e special. Mi l-a facut cadou cineva care credea ca ma simt singura la Craiova. O data, am vrut sa-l dau, dar mama a zis ca eu pot sa plec, dar catelul ramane. In rest, mi-e teama de caini. Ocolesc si cinci strazi, numai sa nu ma intalnesc cu vreo haita. Dar mai rau mi-e frica de pisici. Nici nu pot sa ma uit in ochii lor de teama.
– Daca ai avea o gramada de bani, cum ti-ai face casa?
– Deocamdata locuiesc intr-un apartament cu doua camere, primit de la bunica mea, si ma simt foarte bine in el. Daca ar fi sa-mi fac o casa, ar fi mare si cinci camere ar fi numai dressingul, pentru ca imi plac hainele. O camera sigur ar fi roz si as avea si sala de fitness. Si un living mare, sa-mi invit prietenii.
– Box, fotbal, tir cu arcul. Alege un sport!
– Tirul cu arcul e de prea mare precizie, nu incurajeaza la creativitate. Iar mie imi place sa creez. Boxul e prea dur si lasa sportivii bolnavi cateodata. Deci, fotbal aleg. Chiar joc fotbal in cantonamente. E distractiv, energic. Dar cel mai tare este tenisul cu piciorul.
– In politica ai intra vreodata?
– Nu. Habar nu am. Tot romanul se pricepe la politica si la fotbal. Eu, doar la fotbal. De-abia daca stiu numele a doua partide si ma simt bine ca stiu cine este presedintele tarii.
– Care este cel mai mare rau care ti s-ar putea intampla?
– Nu ma pot hotari intre a pierde pe cineva drag sau a fi nevoita sa renunt la scrima. Dar nu vreau sa ma gandesc la asta.

CV
Ana Maria Brinza
nascuta pe 26 noiembrie 1984, la Bucuresti
tripla campioana mondiala de junioare si cadete in 2001, 2002 si 2004
medaliata cu bronz la CM de seniori din 2002
dubla medaliata cu aurul european pe echipe (2006 si 2008)
vicecampioana olimpica in 2008

CV
Oana Dusmanescu
nascuta pe 26 martie 1976, la Bucuresti
jurnalist sportiv din 1994
practica scrima pentru amatori din vara anului 2006

Diferenta dintre spada si sabie
Spada, arma Anei Brinza, este singura considerata neconventionala. Lovitura se da prin impungere si este valabila atunci cand varful loveste orice zona a corpului adversarului. La spada nu se aplica regula prioritatii in atac. Sabia este o arma conventionala. Ca si la floreta, aici este valabila regula prioritatii in atac. Lovitura se da prin taiere sau impungere, tinta fiind trunchiul, capul si bratele adversarului.

O fotografie de Adrian Pogingeanu

23 comentarii

Filed under Uncategorized

23 responses to “Ana Brinza: „Nu stiu sa renunt”

  1. surferb

    „Dar mai rau mi-e frica de pisici. Nici nu pot sa ma uit in ochii lor de teama.” – asalt la pisica!
    Cum ai fandat?🙂

  2. Foarte tare!!! Mi-a placut mult ce am citit. Imi era dor de Oana, jurnalista :))

  3. Florentina,
    mda, si mie. noroc ca scriu in rest, pe unde apuc. mai ales aici. si pe tine te citesc aproape de fiecare data cand scrii ceva.

  4. roxana

    sunt mandra ca ai fost colega mea de banca atata vreme…din randurile dedicate anei imi dau seama cat de goala e banca noastra acum…poate intr-o zi o sa te intorci…

  5. adipunker80

    sunt multi ziaristi cu pretentii care nu stiu diferenta dintre sabie,spada si floreta,cred ca articolul asta ar fi un inceput pentru ei,norocul meu ca aveam colegi la scrima

  6. roxana,
    dar colega ta scrie. pe aici, pe unde apuca. si nu mai e colega ta de banca. it’s better. e colega ta din fata ochilor tai.
    adipunker,
    si nici macar nu sunt niste diferente atat de greu de retinut…

  7. anowen

    frumos interviu! l-am citit cu placere. bravo!🙂

  8. doctor demonicus- sabbaticus

    Mi-a amintit de un articol mai vechi din Gazeta. Stii tu care😀 Acela ramane unul dintre all time favorites pentru mine. Felicitari. Mi-ar placea sa citesc asemenea tip de interviu mai des. Acum insa ma gandesc cu groaza ca daca vreau sa ii intervievez candva pe KG sau pe Kobe cam trebuie sa pot sa fiu in stare sa fac un dunk. Din pacate white men can’t jump, you know…😦

  9. anowen,
    sper sa mai am ocazia sa scriu asemenea lucruri. multumesc!
    doctor demonicus- sabbaticus,
    (mama, ce titulatura lunga; apreciez ca ai trecut pe aici, in ciuda faptului ca esti sabbaticus :)) – stii cum e cu interviurile astea? trebuie sa te inspire al naibii de mult personajul. cel putin asa functionez eu, si unii cred ca gresesc. sunt personaje pe care le poti intreba fix aceleasi lucruri si de la care ai auzi nite tampenii cat casa.

  10. socio

    Hai mai… Cum sa n-o intrebi „Ce planuri de viitor ai?”?!🙂
    Multam de interviu si-l astept si pe cel cu Covaliu. Bafta la concursuri!

  11. socio,
    sarut mana. sa fie bafta la toata lumea!

  12. the judge

    B R A V O !

  13. Felicitari. Ma bucur ca te-am cunoscut, chiar si prin intermediul blogului🙂

  14. gina,
    asta a fost chiar frumoasa…

  15. ! great job , Olguto !! touche !!
    J🙂

  16. jimerino

    ai bagat sabia-n branza.

  17. diana

    am vazut acum poza completa😉 it was a mirror, dude

  18. Cumva nu pot sa cred ca n-ai scoate ceva frumos de la aproape orice sportiv intervievat. Ce e regula prioritatii in atac? Mi-ar placea sa citesc interviuri nu numai cu medaliatii, ci cu toti colegii tai.

  19. pin,
    stii cum e: cu unii oamenii faci contact, cu unii scoti doar fum pe nas. sper ca vrei interviuri cu colegii de la scrima :))
    regula prioritatii in atac: la sabie si la floreta, luptatorului care initiaza atacul (care porneste glorios in fata) i se puncteaza tusa, chiar daca da lovitura in acelasi timp cu cel care care se apara. la spada, aceasta regula nu se aplica. la spada pot puncta amandoi simultan sau poate puncta cel care se afla in defensiva, fara sa faca parada riposta sau numai riposta. ah, cred ca mai rau te-am bezmeticit

  20. Exact. Tu pari a te incadra la unii oamenii cu care faci contact.😉
    Si da, muschetarii. Doamne feri de interviuri cu unii dintre ceilalti colegi ai tai.😀
    M-ai lamurit, merci; chestia cu punctele simultane n-o pricepusem de la nemtii care mi-au explicat olimpiada. Stii, asta imi place la nemtii si austriecii astia de la tv (doar la sport ma uit la tv). Iti explica tot timpul chestii tehnice atat de bine ca dupa vreo 3 olimpiade devii expert in toate sporturile. Daca ar da mai multe concursuri, chiar mai repede. De exemplu de la tv am invatat eu sa schiez.😆

  21. pin,
    ce bine ca ai invatat de la TV :)). poate asa reusesc sa invat si eu. ca am speriat partia de la azuga cat am dat cu derriere-ul de ea🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s