Gaura neagra de la Metro(u)

Azi am luat metroul (fuck shit bitches hoes, ca sa-l citez pe baiatul ala care la ora asta tarzie si nepotrivita doarme ca porcul in fan) ca sa ajung la serviciu (motherfuckers sluts busy bleak monday shit).

In metro, ceva se holba cu insistenta la mine. Adica nu sunt sigura nici ca era femeie, nici ca era barbat, dar ceva-ceva tot trebuie sa fi fost. Purta un trening rosu si strajuia o sacosa mare de rafie. Semana cu un gremlin trist. M-am holbat si eu cat am putut de discret, in tentativa de a-mi da seama ce sex ascunde. Doua statii nu mi-au fost, insa, suficiente.

Asta si din cauza faptului ca eu, din momentul in care intru la metrou, ma transform intr-o insecta decapitata, dezorientata, panicata. Parca am un fes tras cu putere pe ochi si tinut cu strasnicie acolo. Nu stiu pe unde sa urc scarile, sa le cobor, sa ies la gura ce mi-am propus-o anterior. Daca alta persoana face greseala de a ma intreba ce metrou ar trebui sa ia ca sa ajunga la Unirii 2, de pilda, ma inrosesc, ma balbai, ma sperii, ma imbolnavesc, incerc disperata sa citesc semnele, zodiile si alte cele. Uit ca metroul care duce la Unirii 2 este unul si acelasi cu metroul din care EU am coborat cu 14 secunde inainte de intrebare. Nu e deloc mediul meu.

In rest, toate par a fi mediile mele. Am gasit strazi, case, oameni  – toate plasate in ciuda pulii. Culmea tupeului am atins-o insa in 2005, la Debrecen. Eram la Campionatele Europene de gimnastica, umila trimisa la fata locului a unei maaaari televiziuni comerciale, care incepe cu A si se termina cu 1. Care insa nu isi permisese sa arunce banii si pe transmisii prin satelit, asa ca trebuia sa trimit casetele in Romania cum stiam eu mai bine. Dintr-un motiv numai de ei stiut, colegii din Oradea se aflau exact atunci intr-un soi de greva tehnica, deci apropierea de tara care mi-a dat viata si nume nu-mi servea cu nimic. Si porumbeii calatori nu vorbeau romaneste.

In schimb, populatia din Debrecen vorbeste romaneste. Si romanii nostri treceau granita sa faca diverse cumparaturi din Debrecen. Asa ca am luat caseta cu Ponor si Bellu, m-am urcat intr-un taxi cu operatorul Jean si am poposit in parcarea de la Metro. Am bagat un sprint printre masini si am gasit trei cu numar de Bihor. Bine, si acum? Cum detectez stapanii?

Era o singura cale.

Am intrat in hypermarket. Operatorul, ca orice barbat care se respecta, a ramas afara. Cu camera. Daca ar fi intrat, ar fi suprins pe nemuritoarea pelicula cele ce vor fi urmat.

M-am indreptat catre sefa de raion. Care, nu stiu cum mama naibii, era singura unguroaica din Debrecen care nu rupea limba lui Creanga si a Simonei Sensual.

I-am zis in engleza ca am nevoie de microfon. Stiti voi, microfoanele alea prin care se anunta de obicei: „Cristina de la raionul carne este rugata sa se prezinte la Informatii”. Culmea cumsecadeniei, femeia aia mi-a intins microfonul. Iar vocea mea a susurat precum ghiersul Alinei Sorescu sau al lui Emil Cioran, cel mai frumos si mai pur cuvant romanesc intr-o mare de ungurime iesita la cumparaturi: „Posesorul masinii cu numarul BH 09 *&£ este rugat sa se prezinte in parcare. De urgenta. Va multumesc!” (repeat chorus)

Lumea s-a oprit ca la Nagasaki. Graiul meu neaos, fara accente,  i-a cutremurat, facandu-i sa-si bulbuce si sa-si roteasca ochii in cautarea boxelor nebune. Am iesit inainte sa-mi iau vreo conserva de ton in fata.

In parcare, iesisera cei doi romani, speriati de anunt. Le-am pasat caseta, ca si cum ar fi avut vreo obligatie fata de televiziunea cu pricina. Intamplator, locuiau pe strada oradeana care purta pe ea si sediul inutilei statii. Era un cuplu in varsta, venit sa targuiasca ulei si zahar de la vecinii mai ieftini.

De atunci nu mai vreau sa lucrez la nicio televiziune.

13 comentarii

Filed under Uncategorized

13 responses to “Gaura neagra de la Metro(u)

  1. Doamne ce ma sperie pe mine anunturile astea cu „Posesorul autoturismului cu numarul de inmatriculare…” … Cred ca te bateam, sa fi fost in locul moshuletzilor:D

  2. Catalin,
    mi-am asumat-o. m-am bazat ca in zona aia exista o cantitate de intelegere si de stapanire mai insemnata decat prin zonele noastre.

  3. anowen

    salutam!😀
    shmeny
    mi-a placut aia cu limba simonei sensual care nu se rupe.😆 stie fata meserie!

  4. oameni faini oradenii astia, tre sa recunosc😛

  5. oana_anca,
    pai… daca nu erau aia, luam ariciul in brate.

  6. sunt curios ce reactie au avut saracutii omuleti cand au auzit anuntul …😀 probabil erau confuzi si nu mai stiau unde sunt in romania sau ungaria 😀

  7. tankistu

    shmeny
    in principiu reactia generala cred ca era asemanatoare cu a cetatenilor platitori de bilet, atunci cind in statia de metrou un cretin tipa: TUUUINEEEEEEEEAAA!!!!!

  8. Deci ungurii sint cumsecade, cel putin pe moment😆

  9. Descurcăreaţă, domle’. Întotdeauna am spus că, alături de o femeie, nu se moare de foame. Eu probabil, în disperare de cauză, le-aş fi dezumflat roţile, iar ei, recunoscători că îi ajut să facă pana, mi-ar fi dus caseta la destinaţie. Dar, cu norocul meu, probabil m-ar fi prins asupra faptului, rupându-mă în bătaie.

  10. Der F.

    1. Bine ai revenit pe blogosfera!
    2. Nici macar acum nu mi-ai dat cartea ta nepublicata spre desfatarea globului meu ocular, ceea ce denota o oarecare indaratnicie din partea ta🙂 Dupa cum vezi nici eu nu uit si nu renunt. Perseverenta e mama succesului, asa am fost invatat la scoala.
    3. Delicioasa povestire. Multumesc!

  11. Heil, mein Fuhrer!
    odinioara ne concuram la povestiri delicioase. sper sa te revad vreodata pe aici, pe la tine, in scris.

  12. Daca dincolo nu e voie pot sa-ntreb aici: totul e in regula?🙂

  13. este bine că nu sînt singurul pierdut prin metrou.😛 deja începusem să îmi fac griji.

    eu ca să ajung acasă am cerut ecplicaţii clare: aici cobori, urci scările astea, stai doar pe ACEST peron din stînga. vine metroul, te urci, cobori la a treia, ieşi prin stînga, urci scările, dreapta şi AER!!! afară🙂

    ar trebui să facem o asociaţie a celor care nu se descurcă cu metroul.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s