Liniste

Iubesc cimitirele. Nu se mai strange nimic rau acolo. Tot raul s-a facut si s-a desfacut in afara gardurilor lor. In cimitir se zahariseste linistea si-ti vine s-o intinzi pe o felie de paine prajita si s-o mananci, sperand ca e contagioasa.

Ma uit pe cruci, dupa nume, dupa anii in care cei care populeaza acum mormintele s-au distrat sau s-au innegurat pe lume. Un mort desfigurat intr-un cosciug deschis mi se pare crud si nefiresc. Crucile si monumentele funerare mi se par naturale. Poate ar trebui sa fie invers…

Radeam cu ani buni in urma de un personaj cu un evident simt al umorului. Isi ridicase o cruce cocheta prin cimitir pe la Cernica. Scrisese pe ea: „aici odihneste Gheorghe Vasile, nascut 1934, decedat 2012”. Pe nevasta-sa o programase pentru calatoria finala mai devreme, sa aiba si el inca vreo 2-3 ani de viata buna in urma ei. Fac pariu ca s-au dus sau se vor duce in ordine inversa. Moartea are cateodata si ea simtul umorului.

 Cel mai mult imi plac insa cimitirele de pe marginea drumului. Acelea pe langa care treci cu masina. Foarte rar pe jos. Inspre munte gasesti cimitire ortodoxe alaturi de cimitire militare. Destine atat de diferite. Unii au murit in satul lor de batranete, altii la 17 ani, luand in freza un glont. Si acum dorm toti gramada. Cu pasul am trecut pe langa cimitirul din Vama Veche. In plimbare, pe la 9 seara, vara, inspre granita. Era tot cimitirul in bezna. Cand m-am intors, cineva il umpluse de lumanari aprinse. In decurs de 10 minute. Atunci chiar m-am speriat un strop.

Ar mai fi si cimitirul din Spania. Cimitirul alb si atipic – facut din spatii sapate in perete, cu urne depozitate in spatele usitelor. Cimitirul alb, de langa biserica alba, din satul in intregime alb, unde noptile de adolescenti erau albe. In cimitirul spaniol nu m-am speriat deloc. Doar m-am jucat v-ati ascunselea.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

6 răspunsuri la „Liniste

  1. in fiecare an aproape fac drumul din satul bunicilor mei (Gura Văii) până la Porţilr de Fier II…cred că sunt zeci de cruci pe stânga si pe dreapta drumului periculos…pe multe scrie numele in sârbă şi mereu il pun pe bunicul să-mi traducă…mă fascinează…dar doar crucile răzleţe de pe marginea drumului…cimitirele nu prea am ocazia să le vizitez. Încă ceva: tramvaiul meu de dimineţă trece pe lângă un cimitir…dacă plec devreme pot vedea cum lumina roşie a soarelui de răsărit de revarsă pe cruci. Le pot zări prin gardul alocuri dărâmat…Linişte şi huruit de roţi…

  2. exact, huruitul lumii acesteia si tacerea celeilalte.

  3. jimerino

    puff puff pas!

  4. yukytzuky

    pfuai , si mie-mi plac cimintirele .Chiar ma gandesc:cu cat se aude mai tare (motoru’) cu atat linistea va fi mai lunga ! ma gandesc cum se face agrementu’ ala de-ti lasi organele pentru omi . asta daca-or mai avea ce alege :)) Exista si exceptii. Neste indieni faceau gratar si aveau lautari langa crucea bunicului meu (deci nu ti garanteaza nimeni linistea) Dar deh… l-am omorat pe Antonescu

  5. yukytzuky,
    am vazut si eu niste scene in cimitir, generate tot de fratii nostri cu piele rosie de colentina. le murise un confrate si venisera cu scena mobila in cimitir, sa-i cante mortului cateva manele. daca in acelasi timp era ingropat unul caruia ii placea, sa zicem, beethoven, ghinion! putem spune ca a avut parte de o inmormantare esuata.

  6. am vazut Pere Lachaise… si in Bucuresti merg in Bellu.

    si mie’mi plac cimitirele, dar nu’mi plac monumentele funerare cochete.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s