Bad, bad mom

Mi-e teama de cuvantul sacrificiu. Si nu doar de cuvant, desi cuvintele sunt niste unelte destul de puternice, cat de ce inseamna el.

Sunt o fiinta alintata. Nu port lant. Singurele lanturi pe care le-am purtat in viata mea mi le-am impus singura. In numar coplesitor, nu mi-au placut. Le-am regretat putin, apoi le-am trecut la experiente.

Acum sunt pe cale sa-mi achizitionez un lant care imi va ramane la gat toata viata. Ma banuiesc ca nu voi avea habar ce sa fac cu el. Si nu, nu vreau sa aud replici de genul „O sa fie totul natural”. Normal ca o sa fie natural. Doar ca acest „natural” difera de la o fiinta la alta. Ma uit la reactiile mele cand ma intreaba cineva „Ce face bebelusul”?, „Cum e papusica?”, „Creste cocolosul?”… Care bebelus, care papusica sau cocolos? Eu, in egoismul si in starea mea de independenta pe care incerc deja s-o transmit copilului meu, imi imaginez ca port in mine un om. Imi inchipui deja cum citeste carti si vine julita pe picioare de la antrenamentul la scrima.

Ma gandesc ca nu pot, de fapt, sa fiu mama. Ma vreau mai degraba tovarasa acestui om. Of, pe lumea asta toti ticnitii sunt lasati sa faca plozi! Vorbesc aici despre fata asta si, de fapt, imi zboara mintea la mare si la „mama, ce mi-as dori sa prind macar cinci zile pe litoral pana nu ma fac cat Mobydick”. Si la „cacat, astia deja s-au pisat anul asta si pe ACDC, si pe Depeche Mode. Macar sa se duca la gara si Madonna, ca la aia chiar ca nu pot merge”. Si la „ce necaz imi e ca nu se publica Olga”. Si la multe altele.

Si ma intreb ce amintiri o sa aiba, peste ani, copilul meu despre mine. Asa cum am eu flash-uri cu ai mei. Si bune, si rele. Ma gandesc foarte des la tata. Era un visator. Mereu pe planeta lui. Cu carti si caiete si creioane si reviste in jur, ca un cerc in care razbateai doar daca te asemanai cu el. Nu era pragmatic nici macar un moment. Nu stia sa faca sacrificii. Cu toate acestea, toate greselile tatei si toate palmele i le iert cand imi amintesc de aniversarea mea de 11 ani. Primisem o trusa de medicina cica, cu microscop si lamele si de toate. Copiii invitati cereau sange, sa-l analizam la microscop. Tata s-a intepat la deget si ne-a dat un strop de sange, desi stia ca alea sunt toate niste jucarii. Ca nu se vad leucocite sau alte celule acolo. Acela mi s-a parut sacrificiul suprem. Stiu ca m-am retras dintre copii si ca-mi venea sa plang de ziua mea.

Dupa atatia ani, momentul ala mi se pare totul.

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Uncategorized

10 răspunsuri la „Bad, bad mom

  1. Pingback: Daily News About Cats : A few links about Cats - Wednesday, 20 May 2009 04:33

  2. ce nevoie are el de tine 🙂 învaţă repede să „tragă” la biberon.

    tu stai şi te uiţi la televizor şi el ţopăie să facă o baie în cadă. pampers? fără emoţii. aruncă scutecele singur. pînă învaţă să îşi pună altele nu e problemă. e cald, nu simte el frigul. 🙂

    vrea să se plimbe pe afară? deschizi un geam, nu cred că are aerul de afară vreo jenă să intre în casă. :))

    bine, astea nu se vor întîmpla, dar merge de imaginat. 🙂

  3. untiljune

    1) stai serena!
    2) foarte tare aia cu:”intri in cerc doar daca te asemeni cu el”…. asa cum tu esti ca tatal tau, in mod cert si ea va fi la fel ca tine. adica in acelasi cerc. adica probabil cu cercei hand-made, band bere (ca sa se bucure jim o zic p’asta 🙂 ), si tinandu-ti isonu’ la ACDC, Depeche, etc.
    3) am raspuns prea serios, da’ oricum am dreptate. nu’i panica, pisico!

  4. untiljune

    a, si haideti in plm la mare!

  5. stai asa, untiljune, sa cloceasca gaina cu oua de aur ceva, ca taman ce am zugravit!
    paul,
    si cand ajung la capatul puterilor, te iau pe tine drept bona, ca vad ca ai resurse!

  6. jimerino

    mergem!

  7. ce frumos iti aminteşti tu.

    e ciudată treaba cu bebeii. eu habar nu am dacă voi fi mamă şi dacă voi fi capabilă de aşa ceva.

    ori o să fiu prea libertină ori prea drastică şi n-aş vrea din cauza flash back-urilor personal

  8. evergreenstory,
    niciodata nu stii cum e mai bine. nici macar nu stiu daca e bine sa fii mama cuiva sau nu. si e clar ca flash-urile personale te influenteaza. de-asta ti-au si ramas ca flash-uri si nu au fost uitate.

  9. Oana & Catalina …:)both
    ……and if you want to discover wildlife , have kids ! !!
    tc, j.

  10. windie,
    da, chiar asa. cred ca ai mare dreptate 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s