De cate ori pe zi intindeti o mana de ajutor cuiva care chiar are nevoie?
De cate ori intr-o luna ajungeti acasa zambind pentru ca ati sprijinit un copil bolnav sau un batran sarac?
De cate ori intr-un an alinati, cu un gest macar, o rana care se vede sau care, dimpotriva, este bine ascunsa?
De cate ori intr-o viata credeti ca vi se intorc toate faptele bune?
Daca la primele trei intrebari ati raspuns „Fara numar”, iar la ultima „Nu acesta este scopul meu”, felicitari! Sunteti pe drumul potrivit
Pariu pe o carte nepublicata 
interesant.
noi, ca neam mandru, poieti si frati cu diverse conifere, suntem lipsiti total de empatie. nu ne punem niciodata in pielea „celuilalt” (ala de are nevoie de ajutor si asteapta). aici e problema.
cred ca e genetic, nici educatia nu ne prea ajuta, religia nici atat (ca n-am inteles mare lucru din ea…).
p.s. azi am venit zambind. parol.
ai zis-o bine, inah. nu putem sa ne inchipuim ca si noua ni se poate intampla candva, ceva…
pfuai, cum sa ni se intample?
nu stam la coada sa pupam moaste?
sa luam apa sfintita, busuioc, leustean, salcie?
nu chemam cate 6 popi la orice manifestare?
ca sa ne punem bine cu Al de Sus?
ca doar asta am inteles din religie…fazele ale despre bine, mila, smerenie…nu s-au prins de noi.
asta e.
Shmeny, se spune că nu-i frumos să faci un bine și apoi să spui despre asta, că faptele bune trebuie să fie anonime. Din păcate, trăim într-o societate care nu mai crede că se pot face și fapte bune, că mai există oameni care fac pur și simplu un gest frumos pentru cineva care are nevoie, fără să aștepte nimic înapoi. De-aia cred că e nevoie să se arate faptele frumoase, să se vadă că se poate și altfel. Îmi permit să răspund așa cum ai zis „fără număr” și „nici nu stau să mă gândesc la asta” și pentru ca poate și alții să vadă și să creadă las la tine aici urma mea: http://www.oamenidarnici.ro Mi-ar plăcea să te pot ajuta și eu cumva cu proiectul, dacă e, dă-mi un mail 🙂
Postul ăsta parcă e spam din cel ce spune că-i musai să trimiţi mai departe ca să se întâmple o mică surpriză… Ptiu, iar am uitat să pun virgulă. 😀
eu, de la o vreme, mereu cand vad sau aud verbul a pati ma gandesc numai la urarea pe care i-a facut-o un baiat altuia: „sa pateasca muie!”. da’ n-are legatura u postu. si nici neaparat cu bibliotecaru.
reclama mi-a amintit de it s all about love cu joaquin phoenix…
despre binele asta se poate vorbi non stop. sa stii că am văzut oameni care reacţionează, aici în Bucureşti.
mie mi-ar plăcea să pot mai mult să deschid ochii altor oameni. chiar acum trec printr-o situaţie nasoală ce implică răutatea oamenilor…
cam ca toata tara.
Ba da’ tu ai devenit foarte preocupata de latura asta altruista? sau ce?…
Maica Tereza, simti nevoia sa faci bine, in jur?
Oricum esti pe drumul cel bun, imi mentin parerea…
Pingback: Întâlniri, văzute, auzite, campanii « Oana Stoica Mujea
alino,
da’ acum pe ce cacat de drum sunt?
pe ala facut de Base’ pe banii dumneavoastra…