Fluturii morti ai verii

Ana prinde fluturi. Pretinde ca ii alearga pentru insectar. Stie ea ce stie. Peste o saptamana incepe scoala.

La aproape 10 ani ai ei, Ana nu stie ca e definitiv ce le face ea fluturilor colorati. Ii trage chiar in teapa de vii, desi oamenii mari ii spun „Nu face asa, e sadic, sunt si ele vietati”.

In mintea Anei, copil destept si milos in afara fluturilor, nu exista moarte. E vantul de imortalitate care iti bate in inima pana pe la 20 de ani. Nu-ti imaginezi cum e fara sa te misti, fara sa vorbesti, fara sa razi.

Fluturii verii zac deja intr-un borcan al toamnei. In loc de zacusca, fluturi. Florile inca stau drepte, iar merele si prunele se concureaza la copt. Dar fluturii nu vor mai trai doua sau trei saptamani, sa le guste.

Sus, in cerul albastru, pluteste un vultur. Nici el nu stie ce e. Stie doar ca, spre norocul lui, nu e fluture.

7 comentarii

Filed under Uncategorized

7 responses to “Fluturii morti ai verii

  1. Ce frumos scrii! Superb ! Imi aimtesti de ,,La medeleni” a lui Teodoreanu, care mi-a fascinat copilaria🙂

  2. Si noi,fluturi candva…

  3. radu

    ne inclinam in fata tehnicii literare din insectarele Anei.🙂
    multi suntem educati in sensul celei mai adanci ipocrizii. pe masura ce se transfera functiile sociale de la o generatie la alta, avem impresia ca schimbam sisteme din temelii, dar, cu toate acestea, mereu si mereu ajungem in aceeasi situatie … de a alege sa fim fluturi sau posesori de insectar. ideile ni se sparg in alte idei si, aparent, creaza noi directii educative: generatiile anilor 70-80 au fost crescute in spiritul „omului nou” pregatit mereu si mereu pentru competitie. generatiile noastre au dezvoltat in acest sens un anume soi de agresivitate sociala. acolo unde aceasta agresivitate este dublata de cultura aceasta stare de fapt creaza forta sociala … acolo unde agresivitatea este dublata de imbecilism faptul se transforma din pacate in lume interlopa. acesta a fost/sau este cazul generatiilor indigo de la care ne tragem noi seva. generatiile nascute dupa 2000 traiesc un proces educativ incert: competitia nu mai este buna (chiar daca este motorul economiei de ex.), scoala traditionala nu este buna (trebuie sa reinventam waldorful avortat antroposific ca sa avem impresia ca ne iubim copiii cum trebuie), egoismul trebuie sa dispara chiar si de acolo unde exista in doze mici (chiar daca egoismul este premisa de dezoltare a EU-lui) etc. Ana nu mai are ce si cum sa inteleaga de la adultii din jurul ei. Iii constata agresivi si plini de forta in sens bun sau rau, dar le asculta intrigata invataturile despre pace, prietenie, fengshui si darnicie. Ana s-a materializat intr-o generatie care trebuie sa isi gaseasca drumul singura … noi adultii din jur suntem prea handicapati de propriile noastre incertitudini pt a mai putea sa ii aratam vreo directie, or, din aceasta perspectiva Ana isi asigura trairile functie de natura a tot ce o inconjoara. Nu i-a trebuit mult timp pana sa constate ca natura este uneori agresiva si se manifesta prin fulger, furtuna sau caderi masive de apa de ex. A constatat poate ca ii plac cascadele si poate si ploile violente. A inteles probabil ca agresivitatea si toleranta se afla mereu pe aceeasi moneda si se pot transforma conjunctural, fiecare in parte, in calitate sau defect. Din insectarul Anei un adult tamp trebuie sa priceapa de fapt ca antonimul mortii nu este viata … ci nasterea. In fiecare fluture asezat in insectar se gaseste in fapt intreaga ecuatie care duce universul inainte, in timp ce in adultii care sustin ca asistam la un act de scolarie sadica gasim intreaga ipocrizie a celui care pretinde, lipsit de busola, ca fluturii trebuie sa traiasca, frumosi fiind, iar gandacii de bucatarie trebuie sa moara, urati/scarbosi fiind. Umberto Eco se tavaleste pe jos de ras. Dupa ale sale studii de semiotica si estetica ne constata pe majoritatea destul de imbecili incat sa nu putem pricepe ca frumosul exista prin insasi conditia sin-qua-non a existentei uratului.

  4. Ali

    In ce sa-si inece si copilul amarul… intr-un borcan cu fluturi zburinzi, gata sa pice in scobitorile (tepele) insectarului. Asta in timp ce noi adultii… ne inecam intr-un pahar de vin, tuica, bere…etc in jurul focului de vatra…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s