Your sincerely, everlasting hateful, ex-student – partea 3

Tot in generala.
Nu stiu ce faceau alte fete in clasele a saptea si a opta. Dar presupun ca lucru manual, prajituri, fustite…
Fetele din scoala 45 faceau atelier. Exact ca baietii. Ne pregateam muncitoreste sa sprijinim avantul comunist din spatele unei menghine, cu cate o pila uriasa in mana.
Atelierul se afla in subsolul scolii. Cand mergeam acolo, schimbam sarafanele bleumarin si camasile bleu cu halate bleumarin si basmale pe cap. Exact ca in fabrica. Sa ne obisnuim de la 12-13 ani ca suntem niste Anute, niste Mariute, niste Marghioale.
Caci asa ne numea profesorul nostru de atelier, Albu Silvestru. „Randul unu, Tantzicile. Dati cu pila cum trebuie”. Tantzicile radeau de se prapadeau. Isi cam dadeau seama ca nu au cum sa ajunga la pila si in viata de dupa atelier.
Faceam piese. Venea Albu si ti le masura cu sublerul. „Instrumente de masura si control, daaaa? Da’ ce sa stiti voi ce sunt astea. Doar sunteti niste… ” „Lenute”, se auzea una mai indrazneata. „Ni-co-le-te”, preciza Albu, care uneori ne plesnea cu pila aia gigantica fix in cap, fara sa exagereze insa.
Era un maistru de la o fabrica si se credea profesor. Caci la atelier dadeam teza. Da, da. O data pe trimestru, luam o piesa la pila si nota aia pentru nenorocita aia de piesa era trecuta in catalog jos, la teza, cu pix rosu. Teza la atelier! Doamne, bine ca au trecut vremurile alea.
Cu toate astea, Albu mai avea si faze haioase. „Baaa, pune baticul ala pe cap, ca e curent aici si racesti la creier. Si de la asta ori mori, ori ramai prost. Eu am fost bolnav, de-aia stiu”.
Noi nu-l luam in serios cu piesele lui care ar fi trebuit sa iasa perfecte. Ne dadeam seama, pe undeva, ca nu e el de vina. Era vina unui sistem care isi imagina, tampeste, ca poti aduce copii de 12 ani la menghina. Fara sa conteze daca le place sau nu. Din stiinta mea, nici macar unul dintre colegii mei de generala nu da la pila in acest moment.
Dar exista in comportamentul acestui profesor satisfactia de a ne scoate din clase si de a ne baga intr-un beci oropsit, ca sa fim muncitori la menghina. In momentul ala nu mai avea nicio importanta ca esti olimpic la romana sau la chimie. Erai un Nicusor, o Gherghina.
Doamne, bine ca s-au schimbat vremurile!

Anunțuri

10 comentarii

Din categoria Uncategorized

10 răspunsuri la „Your sincerely, everlasting hateful, ex-student – partea 3

  1. ambasadoarea

    :))
    Eh, sa stii ca eu una te-as fi invidiat maxim. Cum e sa brodezi pe metamina, sa impletesti fulare pe care le-ar fi refuzat si-un orb inghetat bocna, sa cosi camasute pt. viitorii copii si alte rahaturi din astea de veritabila Lenuta? Am urat groaznic orele de lucru manual.

  2. haide ambassadoren… voiam si eu sa brodez. oricum fulare stiu sa fac. stiu sa si crosetez. piese sa stii ca nu mai tin minte sa fac. dar nu era mare lucru. trebuia sa pilesti. nu, nu sa bei. chiar sa pilesti 🙂

  3. Nauti's

    No, asta n-am pomenit.
    La noi doar baietii dadeau la pila. Fetele gateau, brodau, crosetau. Diviziunea sexista a muncii.

  4. Nauti’s
    nici eu, in afara de fetele de la mine din generala.

  5. musik pisik

    piesele facute de noi in generala ( culmea tampeniei) ajungeau la uzina mecanica de pe str Luterana…erau suporti pentru palele ventilatoarelor. niciuna nu era rotunda + ca difereau grosimile flagrant de la o piesa la alta.
    de neuitat sunt bataile din atelier cu sigurantele din portelan. mama, mama cate cucuie produceau!!!

    am urat mereu atelierul scolii, pe maistrul cel betiv si pilele extrem de grele pentru un copil de 12-13 ani!

  6. musik pisik,
    pilele alea erau grele si pt baieti, d-apai pt fete…

  7. eu coseam pe etamina,impleteam si invatam sa fac saculete si sorturi..deh…ce vremuri.
    la pila am dat mai tarziu,in liceu,printr-a noua,cand ne punea sa masuram cu sublerul si sa sudam..ce mai viata bai frate..da,da..
    si unde mai pui ca maistrul nostru,exact ca al tau,chiar lua in serios asta si se supara daca nu stiai.

  8. Mama mia,dar ce memorie bine pusa la punct,cu detalii si imagini de la locul crime(i)lor….

  9. Ali

    Bai Shmen era cu…
    „Spalati-va pe maini ca bantuie meningita. Meningita e boala grea. Ori mori, ori ramai tampit. Eu am avut”
    Asta era celebra replica a lui Albu
    …si sa sti ca mie (dupa cum uni stiu) imi placea sa trag la pila, dar diferentele sexuale existau si in vremile comunishte. La „cuier” (piesa pt teza dint-a 7-a) pe aceasi piesa (trasa de mine la pila) eu am luat 8 si colegul meu (binecunoscutul Silviu – fata mami) a luat 9….
    Na, asa ca sa-ti spulber imaginea ideatica despre Albu unealta sistemului…

  10. Boomer

    Am terminat 45 cu vreo 2 ani inaintea ta. La Atelier am facut la un moment dat o boacana iar Albu mi-a facut un masaj la umeri, dupa el aveam nevoie de ceva relaxare.
    A 2-a zi nu mai puteam sa-mi ridic mainile.
    Ce-am prins suficient de bine de la el incat sa pot scrie si un articol in miez de noapte dupa o betie crunta a fost tot ce inseamna protectia muncii intr-un atelier.

    Cat despre Negulescu, parca as fi scris eu articolul cu pricina. Doar ca nu-l vedeam atat de balaur precum ceilalti, eram dintre ai putini care vroiau sa prinda ceva muzica, educatia incepuse de-acasa. Corul insa m-a terminat. M-a lasat si corijent pe un trimestru din cauza chiulului.

    Memorabili au mai fost si Gore la geografie si Grigorescu/Teach la engleza. Si o profesoara de biologie intr-a 7-a si a 8-a careia nu-i mai tin minte numele. Extraordinari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s