Pediofobia sau pupafobia

Ultima si cea mai uimitoare pentru o fosta fetita.
Teama de papusi.
Pentru mine, papusile sunt niste copii morti. Nici mai mult, nici mai putin. Ceva macabru, morbid, mai rau decat orice. Cand eram mica de tot, le uram atat de tare, incat mama le agatase undeva, in cuie, aproape de tavan. Pentru ca, daca le intalneam la sol, simteam nevoia sa ma apar de ele si le bateam. Deci si papusile ar trebui sa aiba Oanafobie. E ceva reciproc. Ma jucam cu orice in copilarie: plusati, masinute, soldatei, carti. Orice, dar nu cu din alea.
Cele mai crunte sunt de departe minunatele cu cap de portelan. Alea sunt cu adevarat creaturile raului. Cu fetele lor albe si cu hainele lor ingrijite. Cu ochii lor frumosi si ficsi, ca niste cadavre surprinse de moarte in plina mirare. Asta mi se trage de la un film vazut cand aveam 10-11 ani si mergeam la orice pelicula care rula la Cinema Floreasca. In filmul ala era vorba despre unul care tortura si oameni si care, inainte sa-i casapeasca, le facea o copie-papusa, asa, cu fata lor, si felul in care vor muri. Adica, o papusa spanzurata, alta inecata, alta ciopartita. Deosebit!
Plasticul ala rece ma paralizeaza. Manutele alea inerte, gurile fara sens. Horror!
Plusatii, in schimb, imi plac. Nu am nimic cu ei, ba chiar unii sunt superhaiosi.

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Uncategorized

12 răspunsuri la „Pediofobia sau pupafobia

  1. nin

    frumoase erau papusile pe care, noi, fetitele de la tara ni le confectionam singure: inveleam intr-o carpa deschisa la culoare un … ciocalau (partea care ramane dupa ce se desfaca de boabe un stiulete de porumb); desenam ochi si tot ce mai trebuia, apoi le infasam intr-o batista, cat mai frumoasa. puteam confectiona doar papusi-bebe, pentru ca nu aveam cum sa le facem maini si picioare. ma rog, frumoase e un fel de a spune, frumoase doar pentru ca le faceam noi …

  2. Hmmmm,papusile nu m-au atras….erau ceva scump si de neatins(cele care-mi placeau mie mult de tot)….pe cand plusatii mi-au fost dragi mereu! 🙂

  3. alea sunt altceva. de zece ori mai bune

  4. papusile mele erau tunse aproape bec..acu ma intreb, avand in vedere ca nu am imbratisat o cariera in frizerie, coafura si alti termeni cu care se gratuleaza diversi barbieri…oare erau adversarele mele de le sluteam?

  5. Simona

    De-a dreptul ciudat, dar si eu am fobia asta. Pana acuma nu stiam cum se cheama… Eu am fost baftoasa, mama s-a prins repede cand eram copil asa ca n-am avut nici o papusa, doar tone de plusati… Si de asta cand m-am trezit cu al doilea copil – fetita – nici prin cap nu mi-a dat sa-i cumpar vreo papusa. Masinute, scule, plusati, puzzle-uri, ce vrei tu in rest. Pana cand am ajuns la niste prieteni in vizita si asta mica a dat de papusile fetitei lor. Si le-a lua la povestit si pupat si imbratisat si dragalit, o seara intreaga, de n-am mai putut-o dezlipi de pe ele… Si am ramas siderata, ce ma fac, fiica-mii chiar ii plac papusile… Asa ca mi-am calcat pe suflet si i-am luat una (de fapt doua, ca fiu-meu si-a dorit si el cand a vazut ca sora-sa primeste, asa ca le-am luat gemeni). Te-ai gandit ce te faci in cateva luni daca te trezesti ca Olgutei ii plac papusile?!!! Ai pus-o…

  6. il angajam pe astica sa stea la jughinit 2-3 ore pe zi. avem solutii, take it easy.

  7. mie mi-au placut ursuletii..
    si mi-ai adus aminte sa scriu un articol referitor la o papusa care am vazut-o la cineva acasa si care m-a speriat ingrozitor..asa ca te cred pe cuvant.
    ps-am si poza cu papusa..

  8. dush,
    clar, le pedepseai pentru ca existau
    Simona,
    recunosc ca nici la noi nu exista decat o papusa ratacita, care locuieste intr-un cos :)) sper sa nu-i placa, dar daca ii plac, asta e. o sa-i treaca :)) o sa vada chuckie „intamplator”.
    scorpio,
    „de-abia astept” s-o vad
    jim,
    astica e vorbitor, nu e bun

  9. jim,
    in plus, avem un copil deja…

  10. cu destula vodca tace. si e fix moale asa, ca o papusa d-aia de carpa. vrei poza pentru exemplificare? 😀

  11. gata..ti-am pus si papusa…

  12. ofloarealbastra

    Eu ma temeam de o papusa neagra, cheala si grasa(un copil negru, in fond), cu ochii imensi…nici acum nu mi-ar placea sa fie in casa. Urlam cand trebuia sa intru in camera, ca acolo era „papusa aia urata”, cum ii spuneam. Au dat-o ai mei la vara-mea, se joaca nepotul ei cu ea acum. Treaba lor, eu nici acum nu o suport. Pe papusa, zic.:))) Pe langa alte papusi, neagra asta mi se parea oribila

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s