Spania 1992 – partea 3. Idilele

In tabara din Spania se dormea in camere ca de camin, cu cate 6-7 paturi.
Se dormea este, evident, o exagerare. Noaptea reprezenta motivul excelent pentru o vanzoleala neincetata, cu usi deschise, inchise, unii ieseau din camera ta, altii intrau, apoi plecai tu in pelerinaj in camerele altora, sa vezi ce se intampla. Se joaca oare carti, se asculta muzica, se povesteste? Ca in orice tabara. Ne comportam ca niste elefanti delicati, cu gandul pe care il au uneori copiii ca poti sa faci oricata galagie, nu te aude nimeni.
Si, la lumina lunii, se legau si idilele.
Mie imi placea de baiatul rau, Ruyman, dar nu s-a legat nimic.
De mine ii placea unui baiat din Tenerife, modest, de bun simt. Era orfan, locuia la o casa de copii, ca mai multi din tabara, de altfel. Era exact cum nu trebuie sa fie un spaniol😀 Inalt, blondut, putin grasut, cu ochii verzi, il am in fata ochilor chiar acum, cu parul lui un strop lungut, un baiat foarte, foarte timid. Il chema Francisco, i se spunea Polaco.
Stiti ce a facut baiatul asta crescut la casa de copii? Mi-a cumparat intr-o zi un ceas. Un ceas minunat, de mana, tot gravat cu niste trandafiri frumosi, pe care mi l-a asezat pe perna, in camera.
Intr-o noapte am reusit sa ne inghesuim 23 de oameni intr-o camera de 7. Si cand credea ca dorm, statea la capul patului si ma mangaia pe par. Si imi vorbea asa soptit, fara sa-i pese ca il aud altii.
Privind inapoi, atata tandrete nu cred ca am mai intalnit.
Dar, evident, fata nu-l iubea pe baiat.
L-am sarutat intr-o seara, cand am iesit sa ne plimbam. Apoi mi-a parut rau, ca si-a facut sperante.
Dar cel mai tare m-a marcat ultima zi, cand am ajuns la Madrid ca sa luam avionul si sa ne intoarcem din visul ala la realitate.
Toti copiii romani se urcasera in autocar. Eu am ramas pe caldaram, cu Polaco, strangandu-ne in brate si plangand in hohote. Maturizandu-ne brusc intr-o secunda si dandu-ne seama ca asta a fost tot, nu o sa ne mai vedem NICIODATA, ca nu vom mai vorbi, nu ne vom scrie, nu vom afla cum am crescut, nu o sa-ti arat Romania si nu o sa-mi arati Tenerife, si nu ai fost decat iubirea mea care nu s-a putut dintr-o vara, si am sa te uit de maine, desi nu o sa te uit niciodata, si atata emotie inocenta nu am cum sa mai primesc niciodata, niciodata, niciodata e cuvantul, Polaco, niciodata.

Later: Acum plang eu. Am gasit poze.
Asta e motelul.

15 comentarii

Filed under Uncategorized

15 responses to “Spania 1992 – partea 3. Idilele

  1. Pacat! De obicei se fac schimburi de adrese,etc…scrisori scrise,vederi…

  2. am facut schimb. dar de multe ori nu faci nimic cu adresa aia, mai ales cand ai 16 ani.

  3. concluzia e ca ai plecat plangand, te-ai intors plangand

  4. ‘aidi bre, ma faci sa plang acilea…

  5. maria,
    da, dar din motive diferite. eu oricum sunt foarte plangacioasa.
    Andrada,
    da, mi-a mai zis o prietena pe mess ca am facut-o sa bazaie🙂

  6. Ma faci sa-l caut pi baiatul ala

  7. nu, nu-l cauta, lasa-l asa in capul meu🙂

  8. Scrie-i, bre, lu’ omu’ ala. Da de el, cumva.
    Unele dintre revederile de genul asta sunt absolut superbe. Amintirea sigur e.

  9. mamituni,
    nu sunt de acord cu superbenia. m-am mai intalnit cu copii faini dupa 30 de ani si ba erau depresivi, ba la al patrulea divort, ba plictisitori ca dracii. fete si baieti deopotriva.

  10. dar si daca as vrea sa-l gasesc, nu pot. nu stiu cum il cheama, nu am adresa, nu am nimic.

  11. Eh, asta-i acuma…
    Ce te costa sa incerci? Desigur, daca poftesti.
    Si, in definitiv, daca o fi la al cincilea divort, ce? Doar nu i-ai promis ca-l astepti cuminte (ce aiurea suna „cuminte” despre tine)…
    Baga un imeil la motel, la organizatori, la fosti colegi, fa ceva.
    Subiect numa’ bun pentru un post de-ala lung. Sau un mini-serial.

  12. Shmeny,
    tocmai. Din ce zici, Polaco nu parea (la inceput) cine stie ce dezirabil.
    Da’ acu’ daca nu mai ai nicio frantura de adresa, n-ai si gata.

  13. dar nu vreau sa stiu ce face. de ce as vrea sa stiu de cineva care poate a uitat? sau poate a murit.
    amintirile sunt amintiri ca sa ramana asa, nu ca sa vii dupa 20 de ani si sa le pocnesti cu ciocanu’.

  14. Mai bine il lasi doar amintire… Ca ce te faci daca dai de el intamplator si constati ca s-a facut ditamai masculul feroce, sex-simbol si inca in asteptarea „celei potrivite” :-))))) Glumesc, evident, dar e mai frumos sa ramana acolo, la tine in cap, asa cum l-ai vazut acu’ „tz” ani :-)))) nebunie de tineretze…

  15. toader

    da, si ti-o picat cu tronc jim. cunoastem. asa-s femeile. stie jim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s