Doua istorii

Bai de cand nu am mai scris pe blog s-au schimbat toate pe aici. Aproape ca nu-l mai recunosc. Si asta imi aduce aminte de o poveste din copilaria mea intarziata.Sper sa nu supar foarte multa lume cu ea, caci nu ar fi motive. S-a intamplat de mult.

Cand am terminat liceul mi-a placut fuarteeeee mult de un baiat. Era mai mic, adica eu la facultate si el la liceul de artisti muzicanti, era fuaaaarte artist si eram tare prinsa de baiatul asta. Mult mai mult decat era el prins de mine, caci ulterior s-a dovedit ca juca pe mai multe fronturi, dar, hei!, de ce stric eu povestea? Si cand credeam ca eram mai superindragostita si  visam ca-l aduc pe muzicianul vietii mele in fata altarului, cu costum si cu papion, s-a petrecut urmatoarea minunata faza.

Trebuia sa ne intalnim la Universitate, sa ma duca la un festival de Jazz. Eram in rochie mulata si in pantofi cu toc, total necaracteristic pentru mine, nici atunci, la 19 ani neimpliniti, nici acum. Era inceput de decembrie si ploua rece, de zile intregi, fara niciun semn ca ar vrea sa se opreasca. M-am postat langa gura de metrou si am inceput sa astept, rabdatoare (ceea ce iar nu mi-e caracteristic, dar, deh!, barbatul vietii merita), cu umbrela mea zburatacita de vant. Sa mai precizez ca pe vremea aia ancestrala nu se inventase inca telefonia mobila in Romania si ca acasa la dansul imi era prea tarsala sa sun? Si am asteptat, am asteptat.

Si la un moment dat m-am intors spre stanga. Si el statea acolo si se uita la mine. Atat de dezamagit. Probabil atunci si-a dat seama, si-a dat seama inaintea mea. Ca doi oameni care sunt facuti sa fie impreuna se vad, mai ales daca isi dau intalnire. Si daca nu-si dau intalnire. Se vad si cand sunt la mii de kilometri departare unul de altul, se vad clar si adanc si dupa o luna de dating, si dupa 20 de ani de trai alaturat. Eu am luat in ras toata faza „Ha, ha, ce chestie, sa stam aici de jumatate de ora si sa nu ne vedem”. Doar ca el ma vazuse. Ma vazuse si totusi nu venise la mine, sa scurteze asteptarea.

Intelegeti?

 

***

Tot in tineretea mea dubioasa uram culorile. Aveam haine albe, negre, bej, gri, albastru inchis si verde inchis, dar acestea doua din urma erau curcubee pentru mine. Mi se parea indecent sa ma imbrac in roz sau portocaliu.

Cand a murit tata, a trebuit, conform babelor, sa port negru.

Numai ca la vreo saptamana dupa inmormantare, m-am trezit intr-o dimineata cu o singura culoare in cap. Galben. Ceea ce am si imbracat in ziua aceea de doliu: o rochie cu alb, negru si galben.

Peste inca o saptamana m-am dus la o petrecere unde am si dansat. In albastru deschis.

De atunci iubesc culorile.

10 comentarii

Filed under Uncategorized

10 responses to “Doua istorii

  1. Mda… trista istorie. Dar mi-a placut ideea pe care ai desprins-o in final. Cat de adevarat e… dar multi refuzam sa constientizam asta…

  2. pai nici nu e asa de trista, Arhetipal. e fix cum trebuia sa fie

  3. Da. Dar mi se pare trist cand povestile nu se termina frumos. Cu toate astea, cum ai spus, e „cum trebuia sa fie”.

  4. nin

    mai, acum iti place rozul intens :))

    partea ailanta, cu baiatul…daca n-a fost sa fie, nu-i nici paguba!

  5. nin, exact🙂 la amandoua🙂

  6. dupa ce a murit mama m-am imbracat in verde. inainte umblam numai in negru. si am ascult la maximum rachmaninov – rapsodie pe o tema de paganini.

  7. Mmm… nu 30 de minute, 20. Nu Universitate, Vama. Nu el, eu.
    Da.

  8. ce-mi place sa aud istorii triste care apoi trec la capitolul „experiente nedureroase” pe care si altii le-au trait demult, iar eu le traiesc acum. imi da speranta🙂

  9. cum il cheama si unde sta? ca-i rup picioarele.

  10. nin

    ai aflat jim? ca eu de cand ai scris stau cu ochii pe stiriledelaoracinci…da’ nica!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s