Les obligations et moi

Stau foarte prost la capitolul obligatii. Adica nu ma simt niciodata obligata sa fac nimic, iar in rarele ocazii cand ma simt obligata sa fac ceva, mi se pare ca a venit Armaggedonul ala marele. Ma deprim, ma imbufnez, mi se pare ca ma opresc din trait.

Cu alte cuvinte, eu fie sunt draguta ca asa ma indeamna inima sa fiu in acel moment, fie mi se rupe de ceea ce se intampla in jurul meu si nu ma las impresionata.

Nu pricep faza cu obligatia la nunta si la botez, doua activitati pe care le-as scoate lesne din calendarul de activitati. „Du-te la nunta la X, ca sa vina si el la tine”. Sa va explic. Eu cu nuntile o sa raman mereu in pierdere, pentru ca, daca nu m-am maritat nici macar o data pana la 35 de ani, cu greu imi vine sa cred ca ma mai pun la senectute la rochie alba si voal peste chipu-mi inocent si imbujorat. De aceea, la mine cel putin obligatia cu nunta paleste grav.

M-a framantat mereu o faza. Taica-meu mi-a zis odinioara ceva nasol si m-a busit jelitul. I-am zis, megaenervata şi de parca as fi avut o revelatie, asa: „Tu nu ma iubesti pentru ca iti sunt simpatica. Ma iubesti ca esti obligat, n-ai incotro, trebuie sa ma iubesti, ca sunt copilul tau”. Si el, de colo: „Asa, si ce ti se pare asa de neobisnuit?”. Inca nu stiu daca avea sau nu dreptate.

In viata asta, nimic nu e obligatoriu. Traiesc mereu dupa ideea asta si mi-e si bine, mi-e si rau.

Anunțuri

6 comentarii

Din categoria Uncategorized

6 răspunsuri la „Les obligations et moi

  1. indeed. noroc cu constiinta asta care ne mai pune cateodata piedica…si ne revenim la realitatile obligatorii… gen facturi, oameni care mor cu tine de gat ca nu e gata treaba la deadline…d’astea…

  2. pai asta e noroc, soro? 😀

  3. Da, dar uneori nu e asa simplu… :*

  4. Mi-ai adus aminte de nunta proprie si personala… Cand trebuia initial sa avem 250 de invitati, toti parintii din dotare se intreceau care mai de care sa faca liste cu „obligatii”, eu si al meu ne uitam din ce in ce mai stramb unul la altul… Ca norocul, ne-a pus Doamne-Doamne mana in cap si institutia respectiva a dat faliment pierzand imprumutul si garantia (garantia era exact sala unde planuiam noi evenimentul) – deci cu doua saptamani inainte de nunta a trebuit sa ne gasim o sala noua, pana la urma am gasit una mica si cocheta, care adapostea cu indulgenta 80 de oameni. Cand am luat listele in mana si am inceput: „nu-l cunosc!”, mama „obligatie…”, eu „not interested – afara de pe lista!”, am ramas pana la urma cu prietenii apropiati doar. A iesit un chef pe cinste pe care o sa mi-l aduc aminte toata viata. Si cine nu ma invita la nunta lui, well, sa fie sanatos :-)))) ca de-aia nu mai pot eu 😛

  5. M-ai amuzat 🙂
    Am acelasi (re)sentimente fata de nunti.

  6. Nautilus

    Daca nu ai chef sa mergi, poti sa trimiti un plic cu o felicitare.
    In general ma simt bine la nuntile la care merg (probabil pentru ca beau atat cat trebuie). Cand se taie tortul, ma emotionez si lacrimez un pic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s