Arhive pe etichete: scrie

Cartea mea – inspiraţie pentru altă carte

Ce urmează să fac acum îmi este deosebit de greu, pentru că mi-e mie ruşine de ruşinea altuia. Ca să trec cât mai repede şi mai puţin penibil la subiect o să trag aer în piept şi o să scriu direct.

Mi-am găsit cartea, Urechile pisicii Olga, uşoooooor de tot plagiată.

Nu la nivelul temei, căci tema, plecarea de acasa, revelaţia, drumul, regăsirea de sine, toate acestea vor rămâne teme pe marginea cărora se va scrie până când literatura se va sfârşi.

Nicidecum.

Mă refer la unele personaje, locuri, întâmplari. Nu, nu este copiat cuvânt cu cuvânt. Dar am avut surpriza să îmi citesc într-o carte scrisă de altcineva unele dintre personajele, locurile, întâmplările pe care le-am scris eu înainte. Ceea ce, vă asigur, este teribil de neplăcut. Să parcurgi paginile şi să vorbeşti de una singură: „Ia uite, faza asta e fix ca…”, „Şi insula e precum insula mea”, „Şi misiunea…”, „Şi câinele, câinele nenorocit din primul capitol”… „La mine era un circ, aici e un bâlci”.

Mai cu seamă că autoarea cărţii Nono, Renata Carageani, scrie teribil de frumos, sensibil, captivant. Îi plac detaliile şi mi-e clar că este un scriitor inimos şi creativ. De ce atunci? De ce a trebuit să…?

Nu am ştiut ce să fac. Editura care mi-a publicat mie cartea m-a ajutat mereu fix cât mă ajută şi Barack Obama, de pildă, deci nu am apelat la ea. Vineri i-am scris direct autoarei lui Nono pe Facebook. Mesaj privat, desigur. Eu spun ca am scris civilizat, omeneşte, de bun simţ. Chiar voiam să văd ce spune, să simt tonul, să mă convingă poate că eu am gresit. Din păcate, nu am primit niciun răspuns.

Iată ce i-am scris:

Bună ziua,
numele meu este Oana Duşmănescu. În 2007 am scris o carte, care a fost publicată în 2010. Această carte se numeşte Urechile pisicii Olga. 
Zilele trecute mi-a picat în mână Nono. Foarte frumoasă. Numai că unele personaje, întâmplări etc seamănă până la lacrimi cu cele din Urechile pisicii Olga. Am avut un şoc.
Evident, alte pasaje nu seamănă deloc.
Desigur, nu spun că eu am scris neapărat o capodoperă a umanităţii, care trebuie protejată cu gard electric şi cu rotweilleri la poartă. Dar mi-ar plăcea să cred că, în cazul în care aţi citit Urechile, ele nu v-au servit drept inspiraţie sau chiar mai rău de atât. 
O sa centralizez pasajele cu asemănările izbitoare şi o să vi le trimit. Nu în ultimul rând precizez că Urechile pisicii Olga este o opera înregistrată la ORDA în ianuarie 2007.
Cu mult respect,
Oana Duşmănescu

Poate nu e treaba mea, dar trebuie să spun ca unul din personajele cărţii Renatei Carageani este o minge, pe care o cheamă Wilson, ca pe mingea personajului Tom Hanks, din Cast Away. Asta e însă problema baieţilor de la Hollywood.

Deci, stai! Acum înţeleg. Cineva s-a inspirat din mai multe locuri care i-au plăcut şi a făcut o carte. Ce să zic? Într-un fel mă simt onorată. Eu şi Tom Hanks.

Am scris pe blog despre acest lucru pentru că nu voi face demersuri legale. Nu mă interesează să câştig un proces şi să mă umplu de niste bani care nu există. Îmi doream un răspuns de la doamna cu cartea şi nu l-am primit. M-a ignorat. Eu nu o voi ignora.

Vreau, până la urmă, doar sa atrag atenţia. Să fiu recunoscătoare că mi-a căzut cartea dumneaei în mână, dintre atâtea zeci de cărţi care îmi cad în mână. Să nu trăiască nimeni cu senzaţia că astfel de lucruri rămân neaflate. Sau cu senzaţia că trăim într-o lume atât de liberă şi de autistă încât putem să luăm ce ne trebuie, când ne trebuie, dar nici nu cerem voie înainte, nici nu mulţumim după.

Vreau ca aceste lucruri să nu se repete. Vreau să cred ca mai există pe lumea aceasta idei proaspete, personaje noi, istorii originale. Şi onestitate.

LE: Iata ce scrie Renata Carageani chiar azi, pe blogul dumneaei. Deci e voie! 😀

I rest my case.

LLE: Aici gasiti cel mai civilizat raspuns pe care mi-l puteam imagina vreodata. De la All. Multumesc!

33 comentarii

Din categoria Uncategorized