Ce este o roscova si la ce foloseste?

Voi stiti ce e o roscova? Nu cred ca nu stiti. Este fructul acela roscovan, in forma de pastaie, dar mai mare, plina cu o substanta buna de mancat. Creste in roscov… Roscova? Roscov? Nu va spune nimic, nu?

Alea de calci toamna pe ele prin parcuri? Uneori le iei sa decorezi casa? Nu, nimic? Roscova-roscov…

Iata un sondaj realizat despre misterioasa roscova.

Interviu cu A.M. (maaaaare si priceput Chef, de altfel) – categoria “Si am ajuns, intr-un final, pe planeta voastra”

Oana Dusmanescu: am cumparat orez cu roscove pt olga

A.M.: cu ce???

Oana Dusmanescu: cu roscove

A.M.: ce-s alea??

Oana Dusmanescu: roscove… de-alea de pe jos

Oana Dusmanescu: roscate

Oana Dusmanescu: http://www.bucataria.net/photos/102008/24/bb0f1266c555336440087cbfcb4c2cce0.jpg

Oana Dusmanescu: dulci ft bune

A.M.: FATA

A.M.: CE MI-AI DAT TU SEAMANA A FASOLE USCATA

A.M.: AIA E?

Oana Dusmanescu: deci nu pot sa cred ca nu stii ce e roscova

Oana Dusmanescu: parca esti Jimmy

Oana Dusmanescu: de-alea de culegeam de pe jos in copilarie…

Oana Dusmanescu: roscove… roscate

A.M.:  deci imi pare rau

A.M.: nu stiu

Oana Dusmanescu: sunt socata

A.M.: si astea cum s-or numi sunt separate de orez?

Oana Dusmanescu: roscove…

Oana Dusmanescu: deci roscovul e un copac

Oana Dusmanescu: bine ca stii ce e quiche lorraine si sparanghel au gratin

Oana Dusmanescu: deci trebe sa te duc sa-ti arat roscovii

Interviu cu A.T. – categoria “La mintea cocosului”

Oana Dusmanescu: tu stii ce e aia roscova?

A. T.: da

A. T.: sunt ca niste teci de fasole

A. T.: mai mari

A.T.: cresc in copaci

Oana Dusmanescu: asaaaa

Oana Dusmanescu: si dulcege

A. T.: si au un fel de gem inauntru

A. T.: si acrisoare eun pic

Oana Dusmanescu: bune

A. T.: da

Interviu cu R.T. – categoria “Iarta-i, mama, ca nu sunt de-ai nostri”

Oana Dusmanescu: tu stii ce e aia roscova?????????????

R. T.: da

Oana Dusmanescu: asa

R. T.: da’ nu am mancat

Oana Dusmanescu: unii nu stiu ce sunt

R. T.: pai sunt mai mici

Oana Dusmanescu: hai ma

R. T.: da fata

R. T.: ma mir ca stiu si de pufarine

Interviu cu R.F. – “Sunt tanara si ma doare in cot de roscova ta”

Oana Dusmanescu: tu stii ce e aceea o roscova?

R. F.: nu

Oana Dusmanescu: CUM NU STII?

R. F.: nuuu

Oana Dusmanescu: chestiile alea rosietice

Oana Dusmanescu: ca niste pastai mai lungi

R. F.: habar n-aveam

Oana Dusmanescu: jesus christ

Oana Dusmanescu: va dau pe net

Oana Dusmanescu: ca nu se poate asa

Oana Dusmanescu: i-am cumparat olgai orez cu roscove

Oana Dusmanescu: si toti ma intrebati ce sunt roscovele

Oana Dusmanescu: parca va drogati

Interviu cu A.R. – “Nu stiu, nu am mers la Oxford”

Oana Dusmanescu: tu stii ce e aia roscova?

A. R.: aa?!

A. R.: nu

Oana Dusmanescu: ba, ma ia durerea de cap

Oana Dusmanescu: ROSCOVA

Oana Dusmanescu: chestia aia roscata

Oana Dusmanescu: care cade din copaci

A. R.: nu sunt dus pe la scoala

A. R.: habar nu am

Oana Dusmanescu: nu e de scoala

Oana Dusmanescu: e de pe strada

Oana Dusmanescu: din parc

A. R.: hm…nu stiu, nu ma plesni

Interviu cu C.R. – categoria “Expert”

Oana Dusmanescu: tu stii ce e aia o roscova?

C. R.: e ceva de papa, nu?

Oana Dusmanescu: asa da

Oana Dusmanescu: si cum arata?

C. R.: e ca un fel de fasole verde dar mai lata

C. R.: eu asa stiu

C. R.: cred ca e ceva medicinal mai mult

C. R.: ceaiuri etc

C. R.: cred ca ai vazut prin bucuresti, fara sa vrei, copaci de roscove

Astea ar fi roscovele.

NU!

Iar vor astia sa eutanasieze cainii, ca s-au inmultit.

Stie probabil toata lumea ca eu nu sunt de acord. Pentru ca stiu ca saracii de la primarii nu vor avea bani sa-i injecteze cu substanta letala. Or sa urmeze iar acte si acte de cruzime, din amintire citez: vor fi dati de vii la gradinile zoologice, vor fi aruncati de vii in acid sulfuric. O sa apara din nou ocazia pentru romani sa-si arate partea de criminali in serie.

Or sa ma intrebe unii daca m-a muscat vreodata vreun caine comunitar. Da, trei. De fiecare data pentru ca nu i-am lasat in pace.

Si stiu ca nu o sa ma intrebe nimeni asta. In urma cu ani buni, era sa ma omoare un om. Dintr-o anumita etnie. Astia nu vi se pare ca s-au inmultit?

My friend, the freak

Daca esti macar 10 la suta ciudatel,  ai toate sansele sa ma indragostesc de tine fara a te mai lasa vreodata din brate. De-asta sper asa, putin, ca si Olga sa fie macar nitel freakish. Ma rog, nu intru in detalii, ca daca e sa fie freak, o sa stie ce cai sa urmeze si o sa fie weird in stilul ei.

Aseara m-am uitat la toti freak-ii din muzica. Am constatat ca imi cam plac toti.

Si iata la ce concluzii am ajuns:

MeatLoaf

Energic, posedat, batranel, in afara salii de gimnastica. Un da pozitiv!

Army of Lovers

Natural de artificiali. Mi-s dragi pentru ca vin din tinerete. Ii iubesc!

Mylene Farmer

Frumoasa, vampiroaica, misterioasa, bolnava la cap, frumoasa…

Shakespear’s Sister

Dark. Noir. Negru. Puternic.

Kate Bush

Imi vine sa pun mana pe o arma si sa omor pe cineva. Atat!

Marilyn Manson

Vreau sa beau o bere cu el. Sa ne imbatam impreuna. Sa tina o lectie de marketing.

Si mai am o gramada de anormali. Dar mai ziceti si voi, ca pentru mine inca e un calvar sa pun linkuri .

Nimic

Un om are mai multe vieti.

Una dintr-ale mele de-abia si-a dat duhul, dupa zeci de tentative de resuscitare. Exitus. Alta sta sa inceapa, dar ii e teama sa faca primii pasi, pentru ca stie ca dupa orice colt ameninta neimpacat esecul.

Depresie, nebunie, plictiseala. Nu merit nimic mai bun. Si-atunci, cum as putea sa cer ceva?

Acum doua nopti, m-am visat plina de cancer. “Metastaza”, spunea un doctor. Cancerul meu nu e unul fizic. Trupul meu nu este bolnav. Mintea si sufletul meu sunt in pragul unei goliciuni vecine cu o boala letala, accelerata. Mi-e frica de oameni. Odinioara ii iubeam. Niciodata nu voi mai iubi pe nimeni.

Sper sa ma trezesc maine si sa constat ca totul s-a imbunatatit dintr-odata. Sper sa ma tin in brate pana ma incalzesc, pentru ca acum sunt rece si doar eu singura ma mai pot dezgheta.

Viata mea a trecut dureros si impiedicat, aruncandu-ma cu capul de pietre.

De-acum nu mai visez decat o plaja si un suc de ananas. Cu novocaina.

Leapsa care aduce cartea. Sau invers

Am preluat o leapsa de la DayDie, fara a fi nominalizata, dar cu mare placere.

1.Cand cititi, pentru a marca locul unde ati ramas cu lectura, folositi semne de carte sau indoiti paginile ?

Recunosc. Indoi foile, la las deschise cu coperta sus, uneori rupeam colturile paginilor. Le maltratez. In ultima vreme am inceput sa tin minte pagina la care raman. Semn de carte – niciodata. Alea sunt pentru scobit intre dinti.

2.Ati primit in ultimul timp o carte drept cadou, si daca da, care a fost aceasta ?

Nici nu mai tin minte ultima data cand am primit cadou o carte. Mi-am cumparat insa. Traiasca Kilipirim!

3.Cititi in baie ?

Sigur. Din copilarie.

4.V-ati gandit vreodata sa scrieti o carte, si daca da, care ar fi fost aceasta ?

Am scris o carte. Se numeste “Urechile pisicii Olga”.

5.Ce credeti despre colectiile de carte de la noi ?

Cred ca orice colectie de carte este o idee buna.

6.Care este cartea preferata ?

“Rosu ucigas”. De Jeroen Brouwers.

7.Va place sa recititi unele carti si care ar fi acestea ?

Sigur ca da. Acum recitesc “De veghe in lanul de secara”. Din cauza, sigur, ca s-a stins Salinger de curand.

8.Ce parere ati avea de o intalnire cu autorii cartilor pe care le apreciati si ce le-ati spune?

Probabil ca nu as fi in stare sa le spun nimic, sau poate doar le-as multumi ca mi-au facut viata mai frumoasa.

9.Va place sa vorbiti despre ceea ce cititi si cu cine ?

Cand mergeam la birou, favoritele mele erau Lumi si Roxana. Acum, nu prea mai vorbesc cu nimeni.

10.Care sunt motivele care va determina sa alegeti o carte pe care sa o cititi ?

Nu stiu ce criterii sa bag mai intai. Autor, notorietate, recomandari, atractie personala fata de cartea respectiva?

11.Care credeti ca este o lectura „obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie sa o citeasca ?

Poate ar fi mult si pretentios din partea mea sa spun: Toate cartile ar trebui sa fie lectura obligatorie. De aceea o sa ma multumesc sa zic: Orice carte ar trebui sa fie lectura obligatorie.

12.Care este locul preferat pentru lectura ?

Oriunde.

13. Cand cititi ascultati muzica sau lecturati in liniste ?

Uneori merge chiar televizorul, alteori in liniste.

14.Vi s-a intamplat sa cititi carti in format electronic ?

Nu. Pentru ca nu am avut ocazia si nu mi-am pus problema. Nu am nimic impotriva cartilor in format electronic, dar inca le prefer pe cele fosnitoare.

15.Cititi numai carti cumparate sau si pe cele care sunt imprumutate ?

Ambele.

16.O carte este pentru mine… Cum ati descrie o carte ?

Depinde de carte. Unele sunt viata, altele – imaginatia. Unele sunt frumosul, altele – minciuna. Cuvintele, insa, sunt mereu cele care conteaza.

Dau aceasta leapsa la Roxana, Lumi, Maria, Mira si Inah. Si tuturor celor care isi doresc s-o preia.

De ce pentru mine alaptatul este Nemesis, bau-bau si bestia-nera-delle-nostre-fiorettiste la un loc

Cu riscul de a fi batuta cu pietre de sustinatorii alaptarii. Mi se rupe.

- Pentru ca am fost batuta la cap, nu, gresesc, am fost fututa la cap “alapteaza, alapteaza” de urmatoarele categorii de persoane: mame si soacre cu cate o sticla de ceai  de anason in fiecare mana si cu vase intregi de friptura (ce daca nu mi-era sete, nici foame), prietene care au alaptat, dar mai ales prietene care nu au alaptat (ain’t it cute, but IT’S WRONG!!!!), amice de pe net care au alaptat sau NU si, cel mai marfa, de barbati CARE PROBABIL CA NU AU ALAPTAT IN VIATA LOR. Barbati care spun cu nonsalanta: Trebuie sa alaptezi pana la 6 luni EXCLUSIV! Sa mori tu, pulache! Ia scoate textila, scoate sfarcul, ia un copil – al tau, al altcuiva, ca toti sunt cam la fel – si agata-ti-l de san. Da, da, ca san ai si tu! A, cum, nu curge nimic? Nici la mine nu curgea, fratioare! Bad luck! Try harder! Ce, tot nu merge? Inseamna ca NU VREI sa-l alaptezi, criminalule ce esti!

- In prima luna, cand eram total rupta de realitate, nu dormeam de grija alaptatului. Daca nu am lapte, daca nu stie sa traga, daca daca daca… Rezultatul era ca nu ma odihneam. Ma gandeam numai si numai la alaptat. Eram obsedata.

- In acest timp, copilul, in loc sa creasca, descrestea, pentru ca manca fix 15 ml la fiecare masa. Ca ta-su venea salvator cu biberonul era altceva. Pe scurt, in primele 14 zile, fie-mea a scazut in greutate. Atunci am zis ca incercarile de a oferi lapte sunt pentru altcineva. Pentru mine nu.

- Senzatia de disconfort, fizic si psihic, depasea, in cazul meu, orice senzatie incipienta de a deveni o alma mater. Nu! Duca-se! sa vina biberonul! Nu ma deranjeaza sa vad mame alaptandu-si copiii pe banca in parc. In schimb, nu m-as fi vazut niciodata pe mine in postura asta. Nu sunt pudica, nici macar pudibonda. Dar imaginea asta cu mine si Olga sau orice alt plodut care va urma imi era imposibil de desenat in spatele ochilor.

- Nu o sa sustin ca nu am avut lapte sau ca m-am confruntat cu alte probleme de sanatate care m-au impiedicat sa alaptez. Cred ca nu am incercat suficient. pentru ca nu am vrut. Si daca o sa mai am copii, nici nu o sa mai incerc. Pe lumea asta sunt mame si mame. Eu sunt o mama normala, ba nu!, sunt o mama foarte buna, care a ales sa nu alapteze. Poate pentru ca sunt si o mama careia ii plac tigarile, vinul si mancarea picanta.

Daca printre voi exista ingrijorati, va spun eu ca nu aveti motive: azi, la fix 5 luni, Olga are 7,200 kg, 67 de centimetri, nu a avut pana acum nici cea mai mica problema de sanatate, doarme 10-11 ore pe noapte fara sa se trezeasca, mananca lapte NAN si piure de legume. De maine, ou, carne, mar.

Despre Melbourne si Teiul Doamnei

Nu stiu ce ma fac cand se va termina Australian Open. Olga mi se uita in fiecare dimineata la tenis. Nimic nu este mai interesant decat tenisul. Ii cearta pe jucatori, ii incurajeaza, tine cu Tommy Haas (ma rog, tinea cu Tommy Haas, ca asta nu mai e in turneu, urla la el si-l sustinea sincer, la recomandarea mea, la fel de sincera). Dar sper sa se reorienteze. La surorile Williams, de pilda. Sau la Hewitt macar. Ca are nevoie, joaca impotriva lui Federer-nesuferitul.

***

Voi stiti ca plozii urla, bazaie, plang? E parte din dezvoltarea lor de copii aiuriti. Fie-mea caraie, tipa, rage, se oftica, rade. In fine, scoate sunete. E un omulet in devenire, deci SCOATE SUNETE din cele mai felurite. E ceva normal. Buuuuun!

Vecina de sus, care e tanara si asistenta medicala cica pe deasupra, este scandalizata ca o aude pe Olga manifestandu-si, in pula calului, personalitatea. Ca mai plange (rrraaaarrrr de tot!), ca tipa, ca ne cearta, ca gangureste, vecina de sus sustine ca Olga o trezeste din somn si ca, lucru care m-a scos din minti, ca ii e mila de ea. “Imi vine sa cobor sa vad daca e bine”, zice vecina de sus.

In primul rand – vita incaltata trage cu urechea. Va jur pe capul lui Elvis ca eu nu aud NIMIC din ceea ce fac vecinii mei din bloc. Nu le aud plozii, nu ii aud cand se cearta, cand se fut, cand se impaca, cand beau zgomotos sau cand sforaie. Si asta dintr-un singur motiv: nu ma intereseaza ce fac ei. Ei insa sunt geana si timpan pe tot ce se petrece in casele altora. Cand nu vrei sa auzi chestii, nu le auzi. Daca un plod cuminte ca Olga ajunge sa te deranjeze, du-te la spital! Esti bolnava de nervi!

Randul doi – printr-un miracol probabil, proasta e gravida. Mai are nitel si naste un baietel. Sa-i fie sanatos ii urez, dar sper sa fie mai rau decat cele 7 plagi ale Egiptului. Sa-i urle zi si noapte, s-o aduca in pragul nesomnului etern si sa-i faca figuri peste figuri, pentru ca imbecila sa realizeze, intr-un final inecat in lacrimi de nervi, ce este aceea un copil plangacios si cum se utilizeaza un astfel de specimen. Sa ma duc la ea la usa si sa-i zic: “Vai, Alina, vrei sa-l adoptam noi pe micut? Ca e asa de ignorat, saracutul, ca am crezut initial ca nici nu are parinti!”

Intr-un fel, de-abia astept sa ma mut de aici, din blocul asta de tarani teleportati din sate de distrusi! In altul, nu ma imaginez in alta casa. Nu stiu de ce!

Categoria “Cand aud de cultura, imi vine sa pun mana pe pistol”

Dialog de aseara.

Shmeny (nervoasa ca se tot impiedica de imensul cos de gunoi din minuscula lor bucatarie): Jimmy, sa dea dracii in cosul asta, ca ti-l arunc de nu se vede!

Jimmy: Sa mori tu, daca arunci cosul de gunoi, sa-mi saie ochii daca nu-ti arunc, daca nu-ti arunc (in acest timp privirea i se roteste prin camera)… iti arunc cartile!

Nu inteleg…

- de ce cand ninge, ma trezesc mai devreme.

- de ce Timbaland se stramba asa de rau in clipul de la Morning After Dark.

- de ce sunt obligata sa merg cu taximetristi care sa-mi vorbeasca numai retarzenii, sa-mi puna la CD player muzica facuta de masorul nationalei de fotbal, care e alt oligopat care canta “un cocos si o gaina/faceau dragoste-n cotet”.

- de ce nu am bani mai multi.

- de ce nu traiesc dracului intr-o tara fara iarna.

O saptamana buna va doresc!

When you were young

Niciodata nu m-am simtit mai batrana ca acum. Si este firesc. Niciodata nu am fost batrana ca azi.

Desi, uite, la 30 de ani m-am simtit mai tanara ca la 25. Eu cred ca gradul de tinerete tine de gradul de libertate pe care-l resimti intr-un anumit moment.

De batranete mi-este mai teama ca de moarte sau ca de singuratate. Mai intai, mie imi place singuratatea. Am invatat, destul de tarziu in viata, ca a sta uneori doar cu tine este un bine pe care ti-l faci, punctual si pe termen lung. Mai ales cand am ceva apasator dupa mine, ca acum… Consider ca numai eu pot lua hotararea cea buna, care sa ma fereasca mai apoi. Ii deplang pe cei fortati sa-si imparta zilnic traiul, de ani si ani, cu cineva, clipa de clipa. Ii banuiesc ca nu s-au descoperit pe ei insisi, ca nu au mai avut timp sa se intrebe ce mai fac, nu s-au certat pentru greseli, nu s-au felicitat pentru victorii, nu s-au strans in brate cand, uneori, poate le-a fost rece langa partener.

Singuratatea e OK. Dar batranetea…

Vine cu boli. Vine cu amorteli. Vine cu amintiri partiale, chinuitoare si jenante. Nu mai exista dans. Nu mai exista plimbari. Degetele intepenesc. Ochii isi uita rostul. Prietenii dispar. Corpul ti se schimba in feluri care te fac sa plangi.

Eu aproape ca am uitat ce faceam acum 3 ani. Am imbatranit prematur. Batranetea este ireversibila.

Radeam de oamenii care nu se impaca deloc cu varsta lor si vor sa para mai tineri. Acum nu mai rad. As face orice sa fiu tanara la infinit. Si nu se poate. Nu tine doar de silicoane, de botoxuri si de alte bisturiuri. E ceva pe dinauntru care moare cand incepi sa imbatranesti. Un raset violent sau o fusta mini nu mai pot aduce nimic inapoi.

Mereu m-am gandit ca as prefera sa nu mor batrana. Nu are nicio importanta cat o duci, daca nu mai esti la pace cu felul in care ai ajuns. Inca mai cred asa.

Incep sa ma termin….